Primăvara, alături de alte flori, ne putem bucura de parfumul şi culorile liliacului dar şi de numeroasele sale proprietăţi benefice asupra organismului.
Liliacul (Syringa vulgaris) face parte din familia Oleaceelor şi este un arbust lemnos a cărui înălţime poate ajunge până la şapte metri, cu ramuri drepte şi lujeri puţin muchiaţi. Este originar din Peninsula Balcanică şi cultivat pe scară largă în toată Europa şi în America de Nord, ca plantă ornamentală. Până în prezent sunt cunoscute 12 plante ca făcând parte din genul Syringa şi peste 400 de varietăţi cultivate, potrivit site-ului portlandnursery.com.
La noi în ţară, cunoscut şi sub denumirile de mălin, argavan, ergovan, boroştean, iorgovan, pelin, scumpie, scânteie, orgonă sau crimolin, este prezent în grădini, parcuri, mai ales în zonele de deal şi câmpie. Liliacul, de asemenea, creşte şi spontan, îndeosebi în regiunile sudice şi pe coastele însorite.
Are tulpina lemnoasă cu scoarţa brun-cenuşie, iar frunzele sunt ovate sau lat-ovate, la bază cordate şi au până la 12 centimetri lungime, fiind de culoare verde-întunecat. Florile sunt simple sau duble, plăcut mirositoare, multiflorale, în culori diferite, de la liliachiu la alb, roz şi chiar şi galben. Liliacul înfloreşte începând cu luna aprilie şi până în luna iunie. Fructul este o capsulă.
Pe lângă frumuseţea şi mirosul lor plăcut, florile de liliac au foarte multe proprietăţi terapeutice. Liliacul conţine glucide, substanţe amare, amidon, rezine, glucozizi ideale în tratarea anumitor afecţiuni. Florile şi frunzele de liliac conţin zaharoză, sirigină, emulsină, invertină, siringopicrină şi alte elemente active care le conferă proprietăţi astringente, revulsive, tonice, calmante, vasodilatatoare, vermifuge, decolorante, stomahice, antireumatice, în scop terapeutic folosindu-se toate părţile plantei, mai puţin rădăcina.
Florile de liliac sunt folosite sub formă de infuzii, decocturi, tincturi, cataplasme, unguente. Infuzia din flori de liliac are proprietăţi hipoglicemiante, de reducere a nivelului de zahăr din sânge. Este folosită în medicina populară în tratamentul gripei, tuberculozei, răcelii, tusei, diareei, pietrelor la rinichi. Gargara cu infuzie din flori de liliac ajută în vindecarea laringitei şi a altor afecţiuni ale gâtului.
Efectul lor antiinflamator este apreciat în medicina populară, de secole, florile fiind utilizate în tratarea durerilor lombare, bolilor musculare şi articulare, artritei şi reumatismului, pentru ameliorarea inflamaţiilor. Se pot aplica comprese cu tinctură sau decoct din flori de liliac. Unguentul din flori de liliac este recomandat ca remediu pentru vânătăi, zgârieturi, eczeme, răni, ameliorarea nevralgiilor, durerilor reumatice sau celor provocate de artrită.
Apa din flori de liliac se obţine umplând o sticlă, pe jumătate, cu flori, peste care se adaugă alcool, până la un litru. Compoziţia se păstrează la întuneric 2-3 săptămâni după care se filtrează şi peste lichidul obţinut se toarnă apa distilată, în proporţie de 1 la 2. Amestecul obţinut se foloseşte sub formă de comprese pentru ten ori pentru piele.
Unguentul se prepară din 40 de grame de flori de liliac, puse la macerat într-un litru de ulei, timp de două săptămâni, într-un loc întunecos şi cald. Zonele dureroase se ung cu acest amestec, de câteva ori pe zi, masându-se uşor.
Din frunzele liliacului se prepară infuzie care poate fi folosită în tratamentul împotriva colicilor hepatici, utilizându-se atât pentru calmarea durerilor hepatice, cât şi pentru restabilirea bunei funcţionări ficatului. De asemenea, reduce febra, contribuie la detoxifierea organismului şi redă pielii elasticitatea şi luminozitatea. Decoctul din frunze fierte în lapte dulce se foloseşte la curăţarea tenului, fiind benefic în cazul pielii iritate, arse de soare, înroşite sau care prezintă pete.
Frunzele proaspete aplicate sub formă de cataplasme pe frunte sau în zona tâmplelor ajută la calmarea durerilor de cap.
Infuzia din muguri de liliac este recomandată bolnavilor de glaucom şi diabet. Uleiul eteric din flori, se utilizează extern, în tratamentul artritelor şi reumatismului.
Florile de liliac sunt frumos parfumate de aceea sunt folosite la realizarea parfumurilor. În scop fitoterapeutic se utilizează scoarţa, frunzele, mugurii şi florile.
Supranumit "floarea memoriei", oamenii spun ca mirosul său trezeşte amintiri demult uitate, care pot fi retrăite în cele mai mici detalii. Liliacul semnifică misterul iubirii. De aceea, în funcţie de culorile sale, liliacul poate să transmită mesaje de dragoste sau sentimente prieteneşti, potrivit site-ului gradinamea.ro.
