Şopârla cu limba albastră „gustă” aerul

 
Joi, 08 Decembrie 2016 00:00
Publicat în Pet Mania
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Şopârla cu limba albastră nu este deloc periculoasă, fiind docilă şi tolerantă. De asemenea, şopârla este inteligentă, învăţând să ia mâncarea din mâna stăpânului.
Tiliqua scincoides face parte din familia Scincidae, genul Tiliqua şi este originară din Australia, trăind prin păduri, păşuni şi zone semi-aride. Şopârla şi-a primit numele de la limba lată, de un albastru deschis. Expunerea limbii, combinată cu un şuierat sonor, este o modalitate eficientă pentru a evita un atac. Câteva specii similare trăiesc în Australia, iar unele pot fi întâlnite şi în Noua Guinee şi în câteva insule din Indonezia, potrivit site-ului The Reptile Database.
Şopârla cu limbă albastră are un corp masiv şi cilindric, un cap mare de formă triunghiulară cu fălci puternice. Botul este mediu, iar limba este la fel de lată precum capul. Picioarele sunt relativ subţiri şi scurte. Lungimea este cuprinsă între 45 şi 60 cm. Spatele reptilei, atât corpul cât şi coada, este, în general, de un cafeniu caramel, marcat cu dungi închise la culoare şi neregulate. Pe partea dorsală are diferite tonuri de gri, maro sau argintiu.
Datorită mărimii mari a corpului şi a picioarelor scurte ea se deplasează prin alunecare pe pântece. Şopârla îşi deplasează limba bifurcată spre exterior, chiar şi de peste 300 de ori pe oră pentru a colecta particulele biochimice din aer. Un organ senzorial cunoscut sub numele de "organul lui Jacobson" aliniat cu celulele senzoriale în cerul gurii o ajută în detectarea schimbărilor subtile din mediul înconjurător.
Pentru creşterea în captivitate, datorită mărimii sale mari, este recomandat un terariu foarte spaţios. Pentru a reproduce cât mai fidel mediul său natural în spaţiul său de locuit este indicat să existe o scoarţă de copac, pietriş de acvariu, ziar sau o bucată de covor, câteva locuri unde să se poată ascunde, o piatra mare pe care să se poată căţăra şi un bol de mărime medie pentru apă.
Nu este indicat a se adăposti împreună mai mulţi masculi, caracterizaţi de o natură dominantă, aceştia luptând pentru teritoriu. De asemenea, nici un mascul şi o femelă nu trebuie ţinuţi împreună, deoarece masculul va încerca mereu să se împerecheze cu femela. Nu se adăposteşte şopârla cu limba albastră cu alte specii, din cauza diferenţelor de îngrijire, precum şi a faptului că unele specii pot fi foarte afectate de prezenţa altor specii. Şopârlele femele pot fi adăpostite împreună, dacă dispun de un spaţiu mare şi de hrană suficientă.
Şopârla cu limbă albastră nu este în măsură să-şi producă propria căldură corporală, ea are nevoie de resurse pentru a-şi menţine temperatura corpului de 30-35 grade Celsius. O sursă suplimentară de căldură poate fi un bec roşu de 75 watt aşezat la unul din capetele terariului pentru a menţine temperatura şi pentru a asigura o zonă caldă.
Hrana acestei reptile trebuie să fie variată şi include greieri, şoricei, melci, salată verde, brânză, dovlecei la grătar, căpşuni, broccoli şi pepene galben, potrivit site-ului Animal Diversity Web. Mâncarea proaspătă îi este necesară de 3-4 ori pe săptămână. Meniul şopârlei ar trebui să conţină vitamine pentru a-i asigura nivelele potrivite de calciu şi vitamina D3.
Toate speciile sunt vivipare. Femela are la o naştere între 6 şi 20 pui vii, după o gestaţie de aproximativ 150 de zile. Puii ajung la maturitate după trei ani. Aceştia seamănă cu adulţii încă de mici. Şopârla cu limbă albastră trăieşte, în captivitate între 15-20 ani, uneori şi mai mult.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu