Puterile vindecătoare ale castanului sălbatic sunt cunoscute şi folosite de secole în medicina populară românească. Calităţile terapeutice ale castanelor au fost redescoperite şi confirmate de savanţii secolului al XX-lea.
Castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) este un arbore din familia Sapindaceae, originar din Anatolia, Balcani, Caucaz, Iran şi nordul Indiei, de unde s-a răspândit treptat, în toată Europa şi America de Nord. Deşi preferă o climă temperată, cu ierni blânde şi veri răcoroase, fiind prezent în special în zonele montane şi cu climat oceanic, rezistă la secetă şi ger.
Cunoscut în popor sub numele de castan porcesc, chistin şi afghistin, în ţara noastră este răspândit ca arbore cultivat în scop ornamental, fiind întâlnit pe marginea drumurilor, aleilor şi în parcuri.
Castanul sălbatic are dimensiuni destul de mari, putând atinge o înălţime de până la 35 m, având o rădăcină ramificată şi puternică. Tulpina sa are un diametru de până la 60 cm şi se termină cu o coroană globuloasă, densă, cu ramuri groase. Frunzele sale sunt sunt palmat-compuse din câte cinci-şapte foliole, de până la 7 cm fiecare.
Florile, între 20-60, grupate în panicule mari sunt albe cu pete gălbui iar spre maturitate devin roşiatice. Sunt aşezate în vârful ramurilor şi apar în lunile aprilie-mai. Fructul este o capsulă cu înveliş verde spinos, de 3-5 cm în diametru, care conţine una, două sau trei seminţe turtite, de culoare maroniu strălucitor. Învelişul verde se deschide numai când castanele sunt coapte. Castanele sălbatice (fructele) nu sunt comestibile din cauza conţinutului de esculină, o substanţă toxică cu capacitatea de anticoagulant.
De la acest arbore în scop curativ se folosesc florile, frunzele, scoarţa şi fructele. Florile se recoltează când jumătate din inflorescenţă este înflorită. Frunzele se recoltează în lunile mai-iunie, fără peţiol, prin ruperea fiecărei foliole sau tăierea peţiolului la locul de unire cu frunza. Scoarţa castanului sălbatic se recoltează primăvara, numai de pe ramurile tinere de până la cinci ani iar castanele se adună toamna când învelişul verde plin de ghimpi crapă, iar castanele coapte se desprind şi cad în jurul copacului.
Fructele conţin vitaminele C, K, grupul vitaminic B, grăsimi, amidon, saponozide, triterpenice, taninuri, grăsimi albumine, flavonoide. Cotiledoanele seminţelor sunt bogate în amidon 40—60%, zaharuri, baze purinice (adenina), saponozide triterpenice, derivaţi flavonici, cvercetin, camferol, săruri minerale. Scoarţa de castan sălbatic are în compoziţie substanţe minerale, celuloză, rezine. Frunzele sunt folosite în medicina naturistă pentru derivaţi flavonici, taninuri, derivaţi cumarinici, saponozide, vitamina C a căror prezenţă este constatată de studiile de laborator. Florile folosite şi ele în terapia pe bază de plante au cantităţi importante de derivaţi flavonici (cvercitrină, rutozid, camferol).
Părţile castanului sălbatic, folosite în medicina naturistă se prepară sub formă de infuzie, decoct, tinctură, vin, pulbere şi extracte uscate sau solubile. Aceste au adevărate proprietăţi medicinale, cu efecte miraculoase asupra sistemului circulator, a bolilor vasculare. Ele înlătură dezechilibrele provocate de afecţiuni grave, precum accidente vasculare, tumori cancerigene, dar şi cele provocate de hemoroizi sau varice.
Proprietăţile antiinflamatoare, astringente şi antiedematoase ale castanului sunt foarte apreciate de fitoterapeuţi. De aceea, antiinflamatoarele preparate prin macerarea plantei în ulei de măsline sunt indicate ca remediu pentru calmarea durerilor în caz de artrită reumatoidă. Băile terapeutice sunt indicate pentru bolnavii de reumatism, sciatică, hernie de disc şi spondiloză. În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obţinută prin fierberea a 200 g coajă maronie de castane în 2 litri de apă.
Extractul de castane intensifică fluxul sangvin. Castanele decojite, uscate şi măcinate ascund nebănuite calităţi vindecătoare, prezentând proprietăţi antiinflamatoare, vasodilatatoare, flebotonice, antiedematoase, anticoagulante şi fluidizante sangvin, decongestive, hemostatice şi antiexudative venoase.
Nu doar varicele se pot vindeca datorită acestei tincturi, ci şi ulcerul varicos, flebitele, tromboflebitele, cât şi hemoroizii sau edemele traumatice. De asemenea, ajută la creşterea tonusului capilarelor fragile şi contribuie la vindecarea hematoamelor, a vânătăilor şi a luxaţiilor. Efectele escinei sunt amplificate în cazul asocierii cu vitamine din complexul B.
De veacuri, în medicina naturistă se consideră un remediu eficient pentru durerile de piept, un medicament pentru bolile picioarelor, în special pentru varice şi un balsam pentru pielea vătămată de răni sau zgârieturi. Fiertura din frunze de castan era folosită atât pentru a calma tusea cât şi pentru a reduce febra.
Aceste proprietăţi sunt datorate, în principal, conţinutului de escină, cumarine şi flavonoide. Cercetătorii francezi au demonstrat că escina pură acţionează împotriva edemelor şi a inflamaţiilor, intensifică fluxul sangvin prin artere şi vene, măreşte rezistenta la presiune a vaselor de sânge şi scade permeabilitatea capilară. În plus, escina ameliorează crizele reumatice şi durerile sciatice, spondiloza şi hernia de disc. Un efect aparte s-a constatat ca fiind protejarea organismului împotriva acţiunii radicalilor liberi, implicaţi în bolile canceroase şi cardiace.
În afecţiunile bucale, are efecte bune în afte şi ulceraţii la nivelul mucoaselor.
Scoarţa de castan are proprietăţi febrifuge, cu efecte benefice în tratamentul malariei, având capacitatea de a suplini chinina şi piramidonul. De asemenea, s-au constatat efecte favorabile în tratarea hemoroizilor, a tromboflebitei, a varicelor şi a unor afecţiuni dermatice. Sub formă de infuzie acţionează contra diareei, în congestionarea ficatului şi în tulburările de menopauză. Esculozida din scoarţa ramurilor are proprietatea de a absorbi radiaţiile ultraviolete de tip B, care pot provoca apariţia eritemelor.
Extractele din flori şi frunze acţionează în oprirea hemoragiilor interne şi în calmarea colicii intestinale. În uz extern, sunt eficiente în vindecarea diferitelor afecţiuni dermatice (răni, arsuri). Cataplasmele din faină de castane diminuează durerile reumatice. Compresele cu decoct din castane proaspete sunt indicate pentru tratarea tenului sensibil, predispus la cuperoză.
Tratamentele cu preparatele din castane sălbatice se face numai sub supravegherea medicului, nu sunt recomandate femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează, persoanelor care suferă de afecţiuni renale sau de ficat, persoanelor care se află în tratament cu coagulante.
O altă specie de castan sălbatic este Aesculus pavia L, o specie ornamentală ale cărei flori au nuanţe roşcate (Flores hippocastani rubri). De la această specie nu se folosesc fructele, fiind toxice datorită conţinutului ridicat de acid cianhidric, potrivit site-ului farmacianaturala.com.
