Istoria ciocolatei începe cu mai bine de 2.000 de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud.
Aztecii au fost cei care au urmat după maiaşi în ceea ce priveşte consumul de cacao. Ei au numit-o, pe limba lor, „ cacahuatl” adică „ apa amară”. Pentru băştinaşi, cacaua era un aliment cu origine divină. Legendele aztece susţineau că seminţele de cacao au fost aduse din paradis şi că înţelepciunea şi puterea se trăgeau din consumul fructelor arborelui de cacao. Ei preparau o băutură numită „xocoatl” din cacao, apă, arome gen vanilie, piper şi ardei iute.
Toate aceste ingrediente erau amestecate şi îngroşate cu făină. Băutura era consumată rece în jertfele aduse zeilor, în ritualurile de iniţiere a pubertăţii şi la înmormântări.
Arborele de cacao era frumos denumit „un arbore tropical pentru satisfacerea zeilor şi a oamenilor. ” Poate ajunge până la înălţimi de 4-6 metri, crescând la o altitudine de 600 de metri peste nivelul mării. Este un copac care are nevoie de multă umiditate şi de o temperatură constantă între 23 şi 28 grade Celsius. Arborele de cacao ajunge la maturitate în al patrulea an. Fructul acestui arbore cântăreşte între 250 şi 500 de grame şi are forma unui pepene galben. În interior sunt păstăi albe şi lungi, în care sunt de fapt boabele de cacao. Acest arbore a fost numit în secolul XVIII „mâncarea zeilor”.
Aztecii considerau boabele de cacao un bun de mare preţ şi erau folosite ca mijloc de plată. Un iepure costa 10 boabe, un sclav costa 100 de boabe iar un tată îşi putea înstrăina copila pentru 500-700 de boabe, de două, trei ori mai mult decât preţul unei statui din aur de 600 de grame.
Conchistadorii spanioli au devenit rapid mari iubitori ai băuturii xocoatl, începând cu anul 1520, datorită aportului de energie pe care îl primeau după ce o consumau. Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristocraţie. Ei nu au dezvăluit Europei secretul acestei băuturi timp de un secol.
Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franţa şi apoi din Marea Britanie.
Diferită de reţeta iniţială, prea tare pentru gusturile europenilor, cacaoa a fost mai târziu amestecată cu zahăr, vanilie şi scorţişoară, devenind o băutură fierbinte, parfumată şi dulce, cu un gust asemănător celei pe care o ştim azi.
Pulpa albă a fructelor de cacao este utilizată atât ca desert cât şi pentru obţinerea preţioaselor seminţe necesara fabricării ciocolatei. Este un proces lung, care trebuie să parcurgă mai multe etape: fermentarea, care se produce prin înfăşurarea păstăilor în frunze de banane, la o temperatură de 50 de grade Celsius. În acest mod, este evitată germinarea în timpul transportului. Pulpa fructului este eliminată, se întăreşte şi sunt dezvoltate uleiurile esenţiale. Aceste uleiuri elimină gustul amar pe care îl au iniţial.
Umiditatea este eliminată prin uscare şi astfel se asigură o bună conservare. Fermentarea internă continuă, diminuând gustul amar şi accentuând aroma. Uscarea se poate face natural, la soare, sau artificial, prin metode de suflare cu aer. În cele din urmă, cacaoa este curăţată, selectată şi împachetată. Un arbore de cacao – “Theobroma cacao”, produce între 20 şi 30 de păstăi pe an, fiecare conţinând între 20 şi 50 de boabe de cacao de mărimea unei migdale. din producţia de un an a unui singur copac se pot obţine 500g de ciocolată.
Bomboanele de ciocolată au apărut pentru prima dată în palatele franţuzeşti, în secolul XVIII. Cuvântul bonbons repetă silaba „bon”, care înseamnă „bun” în franceză. Doamnele de la palat le-au pus în cutii speciale, ca să le poată consuma oricând, singure sau în compania musafirilor. Servirea cu bomboane s-a transformat în scurt timp într-un act de politeţe. Evoluţia acestor dulciuri mici a continuat până astăzi, acestea având noi forme, arome şi gusturi. Mai mult decât atât, oferirea bomboanelor este considerată un gest de distincţie şi bun gust.
Ciocolata a devenit în scurt timp sursă de inspiraţie şi pentru artişti, aceasta fiind inclusă în opere de artă, în cărţi de bucate şi în diverse poezii, romane sau piese de teatru, toate descriind dragostea pentru ciocolată.
La sfârşitul secolului XIX a început fabricarea industrială a ciocolatei, în special în Franţa şi Suedia. Aceasta şi cererile din ce în ce mai mari au diversificat producţia, apărând astfel ciocolata cu lapte, tabletele de ciocolată amăruie, ciocolata cu fructe uscate şi aşa mai departe, devenind populară în rândul tuturor.
Producţia anuală mondială de cacao a ajuns la două milioane de tone. Cel mai mare producător din lume de cacao este în prezent Coasta de Fildeş, urmată de Ghana.
Consumul de ciocolată a devenit un indicator al nivelului de trai în ţările dezvoltate. Cererea de cacao este în creştere, depăşind producţia. În zilele noastre ciocolata este un produs accesibil şi cu o varietate de arome, însă studiile specialiştilor spun că peste două decenii, ciocolata va deveni un răsfăţ foarte costisitor.
Ciocolata adevărată nu trebuie să aibă mai mult de patru-cinci ingrediente: cacao, unt de cacao, zahăr, vanilie şi eventual lapte. Dacă ciocolata este de foarte bună calitate, chiar dacă are un conţinut de cacao de 80%-85%, atunci ea nu este amară, contrar aşteptărilor.
Graţie conţinutului său bogat în vitamine, minerale şi substanţe antioxidante cacaua are proprietăţi benefice asupra sănătăţii, confirmate şi de o serie de studii ştiinţifice. Ea reduce colesterolul „rău”, LDL şi are capacitatea de a regla tensiunea arterială, fiind astfel benefică inimii şi vaselor de sânge. În plus, contribuie la îmbunătăţirea funcţiei creierului şi încetineşte efectele îmbătrânirii. Un studiu englez a indicat că un pătrăţel de ciocolată pe care îl laşi să se topească pe limbă creşte activitatea cerebrală şi ritmul cardiac mai mult decât o face un sărut pasional.
Ciocolata neagră se pare că are un efect benefic şi în ceea ce priveşte frumuseţea doamnelor. Consumul de ciocolată neagră le ajută pe femei să prevină îmbătrânirea prematură şi apariţia ridurilor. În acelaşi timp, măştile pe bază de ciocolată neagră sunt acum la mare căutare, datorită ingredientelor naturale pe care aceasta le conţine şi beneficiilor pe care le oferă pielii. Masca pe bază de ciocolată detoxifiază şi relaxează pielea, iar pe termen lung îmbunătăţeşte vizibil calitatea epidermei. Anumiţi compuşi din ciocolată funcţionează ca un filtru natural împotriva razelor ultraviolete. Două pătrăţele de ciocolată neagră pe zi se spune că reduc riscul apariţiei cancerului de piele cu circa 50%.
Ciocolata are proprietatea de a ajuta organismul să secrete serotonina, substanţă cunoscută şi sub numele de “hormonul fericirii”. Aşadar, acesta este motivul pentru care atunci când consumăm câteva pătrăţele cu ciocolată, de preferat cu peste 80 % cacao, starea noastră de spirit se îmbunătăţeşte semnificativ.
Astăzi, ciocolata este una din ispitele pământeşti care ne încântă toate simţurile, iar noi ne lăsăm bucuroşi ispitiţi de ea, în timp ce toate problemele lumii dispar undeva în fundal, chiar şi pentru câteva secunde…
