Secretul centenarilor: nu îmbătrânesc mai lent, ci amână bolile cu zeci de ani

Cel mai amplu şi îndelungat studiu realizat vreodată asupra persoanelor care depăşesc vârsta de 100 de ani a ajuns la o concluzie care contrazice una dintre teoriile populare despre longevitate. Potrivit cercetătorilor, centenarii nu îmbătrânesc mai lent decât restul populaţiei, ci reuşesc să amâne apariţia bolilor grave cu aproximativ 15-20 de ani.

Rezultatele provin din cadrul New England Centenarian Study, derulat de Universitatea din Boston încă din 1994. Considerat cel mai mare studiu de acest tip din lume, proiectul a inclus până în prezent peste 2.000 de persoane care au atins sau depăşit vârsta de 100 de ani.

După trei decenii de cercetări, oamenii de ştiinţă au constatat că centenarii acumulează aceleaşi modificări biologice asociate îmbătrânirii ca orice altă persoană. Celulele şi organismul lor sunt supuse aceloraşi procese de degradare, însă efectele acestora se traduc în apariţia mult mai târzie a bolilor care provoacă de obicei decesul la vârste mai mici.

Cercetătorii au identificat trei categorii principale de centenari. Prima categorie, denumită „supravieţuitori”, reprezintă aproximativ 43% dintre participanţi şi include persoanele care au dezvoltat boli importante înainte de vârsta de 80 de ani, dar au reuşit să trăiască mulţi ani cu acestea.

A doua categorie, care cuprinde aproximativ 42% dintre cazuri, este formată din cei care au reuşit să amâne apariţia afecţiunilor grave până după vârsta de 80 de ani.

Cea de-a treia categorie, cea mai rară, reprezintă aproximativ 15% dintre centenari şi include persoanele care au ajuns la 100 de ani fără să primească un diagnostic asociat cu afecţiuni majore care cresc riscul de mortalitate. Aceştia sunt consideraţi „imuni” la bolile severe ale bătrâneţii.

Studiul arată că majoritatea centenarilor nu sunt complet feriţi de boli cronice, ci au o capacitate remarcabilă de a rezista în faţa acestora şi de a întârzia apariţia lor.

Un exemplu relevant este cancerul. Potrivit cercetătorilor, persoanele care depăşesc vârsta de 100 de ani sunt diagnosticate cu această boală, în medie, cu aproximativ 17 ani mai târziu decât populaţia generală. Fenomenul este cu atât mai important cu cât riscul de cancer creşte în mod normal odată cu vârsta, pe măsură ce organismul acumulează mutaţii şi deteriorări ale ADN-ului.

Aceeaşi tendinţă a fost observată şi în cazul bolilor cardiovasculare, diabetului şi demenţei, afecţiuni care apar semnificativ mai târziu la persoanele cu longevitate excepţională.

Specialiştii descriu acest fenomen prin conceptul de „compresie a morbidităţii”, formulat în 1980 de medicul James Fries de la Universitatea Stanford. Teoria susţine că perioada de boală şi suferinţă din ultimii ani ai vieţii poate fi redusă şi concentrată într-un interval mai scurt.

Datele obţinute de la supercentenari, persoanele care depăşesc vârsta de 110 ani, susţin această idee. În medie, aceştia petrec doar ultimii cinci ani de viaţă confruntându-se cu afecţiuni asociate îmbătrânirii, ceea ce înseamnă că beneficiază de o perioadă mult mai lungă de sănătate şi independenţă comparativ cu majoritatea populaţiei.

Concluzia cercetătorilor este că longevitatea excepţională nu presupune neapărat încetinirea procesului biologic de îmbătrânire, ci capacitatea organismului de a întârzia apariţia bolilor grave şi de a menţine funcţiile vitale pentru o perioadă mult mai lungă. (sursa stiripesurse.ro)