Teren donat pentru un parc, vândut pentru un centru de date: disputa care divide un oraş din Texas

O decizie luată de autorităţile dintr-un oraş texan a declanşat o controversă juridică şi morală care atrage atenţia la nivel internaţional. Un teren donat comunităţii la sfârşitul anilor ’90 pentru a fi folosit ca parc public riscă să fie transformat într-un centru de date, după ce a fost vândut unui dezvoltator privat pentru milioane de dolari.

Cazul se desfăşoară în Taylor, unde aproximativ 36 de hectare de teren au fost oferite comunităţii în 1999 de fermierul local cunoscut drept Mr. Bland. Potrivit documentelor de donaţie, proprietatea a fost transferată pentru suma simbolică de 10 dolari, cu condiţia expresă de a rămâne parc şi spaţiu verde destinat locuitorilor.

Iniţial, terenul a fost cedat unei fundaţii dedicate activităţilor recreative şi dezvoltării parcurilor, fiind ulterior transferat prin mai multe structuri locale până când a ajuns în administrarea autorităţilor din Taylor.

În 2008, proprietatea a fost preluată de Taylor Economic Development Corporation, iar în 2025 a fost vândută companiei Blueprint pentru aproximativ 10 milioane de dolari. Planul investitorului prevede construirea unui centru de date cu o suprafaţă de circa 12.500 de metri pătraţi.

Locuitorii susţin că au aflat târziu despre proiect şi acuză autorităţile că au ignorat dorinţa donatorului. În opinia acestora, documentele originale ar trebui să împiedice schimbarea destinaţiei terenului, motiv pentru care au deschis acţiuni în instanţă pentru blocarea dezvoltării.

Autorităţile locale argumentează însă că proiectul ar putea genera beneficii economice semnificative. Potrivit estimărilor oficiale, centrul de date ar putea aduce aproximativ 30 de milioane de dolari din taxe şi impozite în următorii zece ani, dintre care circa 20 de milioane de dolari ar urma să fie direcţionaţi către sistemul local de educaţie. Împreună cu suma obţinută din vânzarea terenului, valoarea economică totală asociată proiectului ar depăşi 40 de milioane de dolari.

De cealaltă parte, comunitatea locală se teme de impactul pe care o astfel de infrastructură l-ar putea avea asupra zonei. Printre principalele preocupări se numără consumul ridicat de energie, necesarul mare de apă pentru răcire, zgomotul produs de echipamente şi posibilele efecte asupra valorii proprietăţilor din vecinătate.

Atât dezvoltatorul, cât şi autorităţile au promis măsuri pentru limitarea impactului, inclusiv instalarea de bariere fonice şi utilizarea unor sisteme moderne de răcire. Cu toate acestea, opoziţia localnicilor rămâne puternică, iar disputa privind viitorul terenului continuă în instanţă.