04 MAI 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
Terapia prin tango
Terapia prin tango
Învăţarea tangoului, în care raportul cu partenerul de dans este esenţial, este utilizată în spitalele argentiniene ca terapie prin care bolnavii mintal, dar şi pensionarii sunt ajutaţi să reia legătura cu lumea, informează vineri AFP.
„Ceea ce face tangoul atât de special este îmbrăţişarea, creând un fel de relaţie de dragoste”, a afirmat Silvina Perl, coordonatoare a Atelierului de tango de la Spitalul de psihiatrie Borda, una dintre instituţiile din Buenos Aires care adoptă ca terapie dansul provenit din regiunea Rio de la Plata.
Magia tangoului, apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea la periferiile oraşelor Buenos Aires şi Montevideo şi declarat în 2009 de către UNESCO parte a Patrimoniului mondial al umanităţii, ajută mai bine la vindecarea bolnavilor, a explicat Perl. „Tangoul nu vindecă singur, dar cel puţin timp de o oră de curs, pacienţii nu au halucinaţii: ei sunt concentraţi să execute bine paşii de dans”, a adăugat ea.
Borda este un spital de psihiatrie pentru bărbaţi, dar există femei care o ajută benevol pe Silvina Perl să predea acest dans dificil unui număr de aproximativ 20 de pacienţi, care avansează timid, făcând primii lor paşi într-o atmosferă calmă şi festivă.
Atelierul de tango de la spitalul public Ramos Mejia din Buenos Aires foloseşte aceeaşi tehnică pentru un public diferit: vârstă a treia. De această dată este vorba de combaterea depresiei şi a senzaţiei de gol care îi ameninţă pe cei care au ieşit la pensie după o viaţă extrem de activă.
Expresia „este nevoie de doi pentru a dansa tango”, utilizată pentru a explica responsabilităţile care sunt adesea împărţite în orice relaţie, pare să fie cheia efectului terapeutic al Atelierului de tango de la Spitalul Borda.
„Psihoza se tratează şi cu ajutorul tangoului deoarece acest dans constituie un limbaj care constrânge bolnavul să stabilească un raport cu celălalt, atunci când celălalt nu există în lumea sa”, a subliniat Silvina Perl.


Articole înrudite