
Un indiciu surprinzător în depistarea timpurie a bolii Parkinson vine dintr-o sursă ignorată până acum: părul. Cercetători din China au identificat modificări specifice în compoziţia minerală a firelor de păr care ar putea servi drept biomarker pentru această afecţiune neurodegenerativă.
Studiul, coordonat de biologul Ming Li de la Universitatea Hebei şi publicat în revista iScience, a analizat probe de păr de la 60 de pacienţi cu Parkinson, comparate cu cele ale unui grup sănătos de aceeaşi vârstă.
Rezultatele au evidenţiat diferenţe clare: persoanele diagnosticate prezentau niveluri semnificativ mai scăzute de fier şi cupru, dar concentraţii mai ridicate de mangan şi arsenic. Potrivit autorilor, aceste date preliminare indică „un potenţial diagnostic ridicat” al metodei.
Ce poate dezvălui părul despre boală
Diagnosticul precoce al bolii Parkinson rămâne dificil, deoarece simptomele devin evidente abia după instalarea unor leziuni neurologice importante. Deşi au fost identificaţi biomarkeri promiţători în sânge, părul oferă un avantaj distinct: poate reflecta pe termen lung expunerea la metale şi modificările metabolice, fiind mai stabil decât sângele, saliva sau urina.
Boala Parkinson a fost asociată anterior cu dezechilibre ale microbiomului intestinal, alimentaţie bogată în produse ultraprocesate şi expunerea la poluanţi, inclusiv pesticide. Dacă aceste mecanisme contribuie la declanşarea bolii, modificările ar putea fi înregistrate în structura firului de păr.
Legătura dintre intestin şi deficitul de fier
Experimentele pe şoareci au arătat un tipar similar: animalele cu simptome asemănătoare Parkinsonului prezentau niveluri scăzute de fier în păr şi disfuncţii ale barierei intestinale. În aceste cazuri, genele implicate în absorbţia fierului erau reglate negativ, în timp ce activitatea genelor responsabile de captarea fierului de către microbi era crescută, ceea ce putea duce la un deficit sistemic.
La oameni, modificările microbiotei intestinale apar adesea cu ani înainte de diagnostic, susţinând ipoteza unei axe intestin–creier implicate în evoluţia bolii. În acest context, părul ar putea reflecta indirect aceste dereglări biologice.
Deficitul de fier a fost cea mai constantă modificare observată atât la pacienţi, cât şi la şoareci. În plus, nivelurile crescute de arsenic ar putea avea legătură cu expunerea alimentară sau de mediu. Participanţii diagnosticaţi au raportat un consum mai mare de organe animale şi crustacee, alimente susceptibile să conţină arsenic.
Rezultate promiţătoare, dar preliminare
Cercetătorii subliniază că studiul are dimensiuni reduse şi că sunt necesare analize pe cohorte mai mari pentru validarea concluziilor şi clarificarea mecanismelor implicate.
Chiar şi aşa, ipoteza este promiţătoare: în viitor, o simplă analiză a unei şuviţe de păr ar putea contribui la identificarea timpurie a unei boli care, în prezent, este diagnosticată de regulă abia după apariţia simptomelor clinice evidente.(sursa stiripesurse.ro)