Constantin Truş, Medic Primar Chirurgie Generală la Spitalul Judeţean Galaţi, prezintă un caz mai aparte şi care este în sine un avertisment ce nu ar trebui ignorat.
"O tură aglomerată la Urgenţe, cu câteva situaţii dificile, dar cu deznodământ fericit. Abia luasem o pauză, să-mi trag sufletul, când începe să-mi sune telefonul. Era o colegă radiolog, de la un alt spital, care la rândul ei vede nenumărate situaţii şi cazuri dificile. Am ieşit să fac câţiva paşi prin curtea spitalului şi am sunat-o înapoi.
Mi-a spus că tocmai a examinat un caz foarte grav şi că mi-l transferă de urgenţă, dându-mi totodată şi detaliile.
Era vorba despre un pacient care se afla în dureri atroce, căruia tocmai i se descoperise la examenul imagistic o tumoare monstruoasă la nivelul colonului.
“Este în ocluzie?”, am întrebat, anticipând răspunsul.
“Da. Este în ocluzie de ceva vreme. A venit la consult în ultimul moment, din cauza durerilor. Tocmai am descoperit la investigaţii că nu mai are timp, trebuie operat acum, poate că mai poate fi salvat. Pentru orice altceva… este prea târziu.”
Prea târziu… a venit prea târziu… cuvinte atât de simple, aparent, dar atât de grele. Mi-a fost întotdeauna greu să le accept şi le-am pus mereu la încercare, oricât de mică ar fi fost şansa.
Pacientul era deja pe drum, echipa era pregătită, iar eu mă echipam deja pentru a opera un nou “monstru”.
“Hai să vedem dacă e prea târziu!”, mi-am spus în timp ce preluam rapid bărbatul de 65 de ani care era mai mult mort decât viu.
M-am uitat pe rezultatele imagistice şi pe analize… era într-o stare groaznică. Avea o imensă tumoră de colon sigmoid, stenozantă şi cu risc iminent de perforaţie diastatică de cec. Priveam şi nu-mi venea să cred ce văd: colonul ascendent şi transvers aveau diametrul unei anvelope de maşină. În mod normal, dimensiunea ar fi trebuit să fie de maxim cinci, hai şase centimetri.
Mi-am imaginat deja ce voi găsi în interior, dar după primele incizii am văzut o distrugere de neimaginat. Procesele de fermentaţie şi de putrefacţie umflaseră colonul până când presiunea din interior depăşise presiunea de perfuzie a vaselor de sânge care vascularizau regiunea în cauză.
Rezultatul a fost o necroză extinsă care afectase deja o parte considerabilă a colonului. Acesta era deteriorat, ţesuturile erau lipsite de irigaţie şi deja în proces de descompunere, iar presiunea umflăturii făcuse prăpăd în jur.
Cum un “noroc” nu vine niciodată singur, fierea era la rândul ei plină de calculi, în stare foarte gravă. Am rămas puţin pe gânduri când am văzut ce distrugere era şi acolo, aşa că am decis că trebuie scoasa pentru a evita orice pericol.
M-am apucat de lucru, eliminând partea de colon afectată, fierea, tot ce era nefuncţional şi accelera necroza, încercând să-i ofer pacientului şanse maxime de supravieţuire.
Practic, aveam de-a face cu un cancer de sigmoid pe stânga, dar care manifestase majoritatea complicaţiilor în dreapta. Cum tumora se afla în apropierea unghiului splenic stenozant, cu necroză masivă de colon şi invazia concomitentă a unei anse jejunale, operaţia a totalizat câteva ore. Complexitatea ei a fost semnificativă, dar într-un final am reuşit să elimin toţi factorii de risc, mai puţin distrugerile provocate vreme de câţiva ani de dezvoltarea tumorii.
Am închis operaţia şi am trimis pacientul la reanimare, dar recuperarea va fi una de lungă durată.
“Nu trebuia să se ajungă aici, la asemenea distrugere, o colonoscopie ar fi detectat pericolul la timp, l-ar fi salvat de un lung şir de suferinţe…”, mi-am spus în timp ce mă schimbam.
“Dar mi-e frică de colonoscopie, dar mă doare, dar costă, dar…”, am auzit din noi toate replicile pacienţilor.
“Şi… e mai bine aşa?”, am spus în sinea mea cu tristete, ştiind ce dificultăţi îi aşteaptă pe cei care ignoră pericolul.
În aceeaşi zi, am aflat cu bucurie de finalizarea dotării şi amenajării unui laborator modern de endoscopie în cadrul spitalului. Trei linii complete, de ultimă generaţie, fiecare având endoscop şi colonoscop, paturi de terapie pentru supraveghere post anestezie… trei, nu una. Trei linii!!!
Fără complicaţii, fără dureri şi totul decontat pentru pacienţii asiguraţi.
Uite aşa nu mai doare, nu mai costă şi examinarea este rapidă şi eficientă. Inaugurarea se va face în câteva zile şi cred sincer că va reduce enorm cazurile foarte dificile care devin mai devreme sau mai târziu urgenţe pe muchie de cuţit.
Prevenţia ne salvează de suferinţe şi pericole care nu sunt necesare, trebuie doar să avem grijă de noi. Cancerul de colon chiar nu este o glumă, suntem supuşi cu toţii riscului, în special după vârsta de 50 de ani.
Cât despre această nouă dotare medicală din cadrul spitalului de urgenţă “Sf. Andrei”, ei bine, va salva VIEŢI.
Câte? Multe! Nu trece săptămână fără să operez două sau trei cazuri de acest fel şi vorbesc aici strict doar despre ce operez eu, un singur chirurg. Sunt 52 de săptămâni într-un an, înmulţirea e simplu de făcut.
Sănătatea este cea mai de pret avere, spuneau vechii latini, iar toţi cei implicaţi în acest proiect, care au depus eforturi în a proteja sănătatea semenilor, au toată aprecierea mea şi cea mai mare bilă albă posibilă", transmite Constantin Truş.
Articole similare: Galaţi: La Urgenţe în stare critică, după un fotbal cu băieţii
