20 AUGUST 2025 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
Şi-a rupt esofagul de la… prea multă mâncare! Bărbat în pragul morţii salvat la Galaţi - Medic: Am ieşit din intervenţie încă uimit
Şi-a rupt esofagul de la… prea multă mâncare! Bărbat în pragul morţii salvat la Galaţi - Medic: Am ieşit din intervenţie încă uimit

Ospăţul de acasă l-a dus în pragul morţii pe un bărbat de nici 40 de ani, care și-a găsit salvarea la Galați. "A venit acasă, în concediu. Îi era dor de mâncarea de acasă şi i-am făcut de toate, masa plină, să se bucure şi el, ca omul. Na, l-aţi văzut, e mare, voinic, a mâncat mult… a băut la fel… s-a dus să se culce. După o oră am auzit zgomote puternice din dormitor, era căzut din pat si se ţinea de piept", mărturiseşte o rudă a bărbatului. Cazul a fost prezentat de Constantin Truş (foto), Medic Primar Chirurgie Generală la Spitalul Judeţean Galaţi: "Am ieşit din intervenţie încă uimit de dezastrul intern cu care se prezentase pacientul".
Povestirea pe larg:
"Vă prezint cazul săptămânii, cu bune şi cu rele, cu provocări, situaţii neprevăzute, dar şi cu informaţii medicale de folos.
Citeam cu ceva timp în urmă despre obiceiurile alimentare, mai exact despre excesele făcute de regii şi conducătorii din trecut. Oamenii aceştia chiar nu glumeau când făceau ospeţe care durau zile întregi, dar chiar şi europenii puteau să ia lecţii de la hanii mongoli.
Dacă erai gras însemna că eşti sănătos tun, puternic şi evident bogat, prin urmare… oamenii mâncau şi beau uneori dincolo de capacitatea stomacului.
A rămas celebru cazul unui han care după ce a mâncat şi a băut ca un butoi fără fund, a reuşit să-şi rupă esofagul în momentul în care bietul său organism a încercat să dea afară toată “prada” îndesată în stomac. Da, la un moment dat, exact asta se întâmplă: organismul spune stop, activează extrem de rapid reflexul de a voma, iar acesta se produce extrem de rapid si de violent. Evident, unii oameni, aflaţi în mijlocul unui chef sau petreceri, încearcă să se abţină, rezultatul fiind unul tragic… esofagul se rupe şi din moment ce este vecin direct cu traheea, bronhiile, cordul, aorta şi vena cavă, provoacă în cel mai bun caz o septicemie extrem de agresivă. Practic, într-un interval de 24-48 ore survine decesul.
Acest fenomen se poate întâmpla mai ales în poziţia culcat, aşa cum au descoperit şi europenii, dar ei au descoperit că fenomenul poate fi evitat dacă după un asemnea exces, persoana în cauză se pune în pat în poziţie semişezândă, cu toracele şi capul mai ridicate.
Acum că am dat şi sfatul medical pentru a supravieţui exceselor de acest gen, să trecem la povestirea propriu-zisă, despre un pacient care a procedat fix precum hanul mongol de mai sus.
Fiind de gardă, am văzut că a fost adus un pacient, transferat de la un alt spital de urgenţă cu diagnostic de infarct şi recomandare de montare rapidă de stenturi coronariene. Spitalul de urgenţă care trimisese pacientul nu avea secţie dedicată pentru astfel de cazuri, aşa că au trimis pacientul la noi.
Echipa a intervenit rapid, au făcut urgent un CT şi când s-au pregătit de intervenţie… ia infarctul de unde nu-i.
Am fost chemat rapid şi nu înţelegeam de ce sunt chemat de colegii de la chirurgie toracică, dar cum am ajuns, mi-au arătat rezultatele imagistice… esofagul era rupt.
“Sindrom Boerhave?”, am întrebat cu jumătate de gură.
“Da!”, a confirmat medicul radiolog.
Analizele de sânge arătau o septicemie gravă, deja instalată şi care mai avea nevoie de doar câteva ore pentru a provoca o cascadă montruoasă de efecte care ar fi dus la insuficienţă multiplă de organe… adică la deces.
Stăteam şi mă uitam surprins la dezastrul intern provocat de o simplă… vărsătură, dar nu era timp pentru asta. Am intervenit cât de repede am putut. Colegii de la chirurgie toracică au deschis, eu am suturat rapid esofagul, verificând totodată să nu fie şi alte “surprize”, am curăţat zona cât de bine am putut şi am instituit drenajul.
Odată închisă operaţia am început şi tratamentul cu antibiotice, sperând ca sepricemia să nu fi depăşit punctul critic.

“Păi aşa se întâmplă… când e omul pofticios… s-a lăcomit şi uite ce a păţit”

Am ieşit din intervenţie încă uimit de dezastrul intern cu care se prezentase pacientul şi evident, mi-am auzit numele. O rudă a pacientului voia să afle dacă acesta va fi bine.
“Operaţia a reuşit, dar a venit foarte târziu, cu septicemie avansată. Voi putea să vă dau un răspuns clar după 24 de ore, în funcţie de reacţia organismului”, am răspuns.
“Păi aşa se întâmplă… când e omul pofticios… s-a lăcomit şi uite ce a păţit”, a răspuns doamna, oftând adânc.
“Ce s-a întâmplat, totuşi?”
“A venit acasă, în concediu. Îi era dor de mâncarea de acasă şi i-am făcut de toate, masa plină, să se bucure şi el, ca omul. Na, l-aţi văzut, e mare, voinic, a mâncat mult… a băut la fel… s-a dus să se culce. După o oră am auzit zgomote puternice din dormitor, era căzut din pat si se ţinea de piept. A făcut infarct… la nici 40 de ani, săracul. Ditamai omul, muncitor, sănătos…”.
“Nu a făcut infarct doamnă, a mâncat şi a băut peste limita organismului. S-a declanşat reflexul de a voma şi s-a abţinut, probabil ca să nu vomite în pat. Presiunea vărsăturii a fost atât de puternică încât i-a rupt esofagul. Totul a ajuns… înăuntru, în spaţiul dintre organe, aşa că s-a declanşat şi o infecţie pe fondul acesta…”, am apucat să spun înainte să fiu întrerupt de doamna în cauză.
“Nu a fost infarct? Slavă Domnului, chiar mă gândeam că e prea tânăr şi sănătos pentru asta!”
“Da, nu a fost infarct, dar şi-a rupt esofagul…”, nu am putut să termin. Doamna era fericită că pacientul nu suferise un infarct, nu cred că înţelegea ce s-a întâmplat.
“Aşa cum v-am spus, încă avem de luptat cu infecţia…”.
“Pot să-l văd?”, m-a întrebat doamna bucuroasă.
“Cel mai devreme mâine, după ce iese de la Terapie Intensivă.”, am spus şi am plecat în treaba mea.
“Bine că n-a fost infarct!”, mi-am spus în timp ce mergeam pe coridor. “Evident, putea să-l lovească şi un asteroid în rest… offf!”.
A doua zi pacientul era mai bine, septicemia bătea în retragere deja, aşa că abia atunci mi-am permis şi eu să mă bucur.
I-am explicat şi pacientului ce se întâmplase. Evident, uşurarea lui a fost evidentă: “Deci n-a fost infarct?”
“Nu. Hai să te mai înzdrăveneşti şi îţi povestesc după aceea cât noroc ai avut”.
Am stat de vorbă când l-am externat… sper că a înţeles, într-un final.
Aş dori să închei povestirea cu câteva sfaturi adresare oricui are răbdarea de a le citi. Să fie de folos, zic!
Măsură în toate, spuneau latinii. Chiar nu trebuie să mâncăm tot din farfurie, în special când este plină cu vârf de bunătăţi. Chiar nu trebuie să bem tot alcoolul din casă, oricât de specială ar fi ocazia.
Dacă totuşi se mai întâmplă să facem excese alimentare sau bahice şi ni se face rău… ne punem frumos în pat cu trunchiul înălţat pe jumătatea superioară şi nu încercăm niciodată să oprim în gât refluxul care a pornit cu viteză din stomac. Lăsaţi răul să iasă, dacă tot a pornit… altfel am să vă povestesc cum a murit un străvechi han mongol care a exagerat cu măncarea şi cu băutura.
Multă sănătate vă doresc!", transmite medicul chirurg Constantin Truş.

Articole similare: Mamă a doi copii salvată de la moarte la Spitalul Judeţean Galaţi


Articole înrudite