Un studiu arată că mişcarea uşoară şi treburile casnice pot reduce riscul de deces cu până la 20%

Exerciţiile fizice uşoare şi activităţile zilnice aparent banale, precum treburile casnice, pot reduce semnificativ riscul de mortalitate în rândul persoanelor cu sindrom cardiovascular-renal-metabolic (CKM), arată un nou studiu realizat de cercetători de la Johns Hopkins.

Potrivit Medical News Today, sindromul CKM este o afecţiune recent definită care include boli cardiovasculare, boli renale, obezitate şi diabet de tip 2. Datele indică faptul că aproximativ 90% dintre adulţii americani se încadrează cel puţin în stadiul 1 al acestui sindrom, notează Mediafax.

„Medicii vor putea utiliza această nouă abordare atunci când evaluează şi gestionează riscul cardiovascular al pacienţilor”, explică Joseph Sartini, autorul principal al studiului.

Sindromul CKM este clasificat în patru stadii. Stadiul 1 presupune semne incipiente de exces de grăsime corporală sau prediabet. Stadiul 2 include diabet, hipertensiune, niveluri crescute ale trigliceridelor şi un risc moderat sau ridicat de boală renală cronică. Stadiul 3 se caracterizează prin semne timpurii de boală cardiacă, alături de manifestările stadiului 2. Stadiul 4 presupune boală cardiacă diagnosticată, precum insuficienţa cardiacă sau accidentul vascular cerebral, cu sau fără afectare renală.

Cercetătorii au analizat date colectate între anii 2003 şi 2006 în cadrul Anchetei Naţionale de Sănătate şi Nutriţie (NHANES), care a inclus informaţii despre starea de sănătate şi nivelul de activitate fizică a aproximativ 7.200 de adulţi. Studiul a fost publicat în Journal of the American Heart Association.

Rezultatele arată că practicarea regulată a activităţilor fizice de intensitate uşoară a fost asociată cu un risc semnificativ mai mic de deces, în special în rândul persoanelor aflate în stadiile 2, 3 şi 4 ale sindromului CKM. Mai exact, creşterea activităţii uşoare cu doar o oră pe zi a fost corelată cu o reducere a riscului de mortalitate cu 14–20% pe o perioadă de 14 ani.

Beneficiile au fost cu atât mai mari cu cât stadiul bolii era mai avansat. „Activitatea fizică uşoară este extrem de accesibilă şi nu necesită echipamente speciale sau abonamente la sală”, subliniază Sartini. El explică faptul că multe persoane cu CKM avansat nu pot respecta recomandările clasice de 150 de minute de activitate moderată sau intensă pe săptămână, fie din motive de siguranţă, fie din cauza limitărilor fizice.

Activitatea uşoară devine astfel o alternativă viabilă şi eficientă pentru persoanele cu risc ridicat. „Rezultatele noastre sugerează un beneficiu clar al reducerii timpului petrecut în sedentarism”, afirmă Michael Fang, coautor al studiului.

Exemple de activităţi uşoare includ yoga, plimbările lejere, exerciţiile de stretching şi treburile casnice. Aceste forme de mişcare sunt deosebit de utile pentru persoanele cu boli cardiovasculare sau cu risc crescut de a le dezvolta, demonstrând că mişcarea nu trebuie să fie intensă pentru a avea un impact real asupra sănătăţii.

Dr. Kevin Shah, de la MemorialCare Heart & Vascular Institute, confirmă că rezultatele sunt în linie cu observaţiile clinice. „Beneficiile par să fie mai pronunţate la pacienţii aflaţi în stadii avansate de CKM”, precizează el.

Studiul subliniază importanţa unei abordări graduale şi realiste a activităţii fizice. În locul mentalităţii de tip „totul sau nimic”, pacienţii pot obţine beneficii semnificative prin creşteri mici, dar constante, ale nivelului de mişcare zilnică.

La rândul său, Dr. Ian Del Conde, de la Miami Cardiac & Vascular Institute, avertizează că stilul de viaţă modern, caracterizat prin sedentarism şi alimentaţie nesănătoasă, contribuie la creşterea alarmantă a bolilor cardiovasculare şi metabolice. „Trebuie să inversăm această tendinţă şi să ne apropiem mai mult de modul de viaţă pentru care organismul nostru a fost conceput”, spune medicul.

Cercetătorii îşi propun să investigheze în continuare impactul activităţii fizice uşoare nu doar asupra bolilor cardiovasculare, ci şi asupra sănătăţii mintale şi longevităţii. Programele structurate de mers pe jos sau integrarea mişcării în rutina zilnică ar putea deveni soluţii practice pentru milioane de oameni.

„Schimbările mici, dar sustenabile, în activitatea zilnică pot avea un impact major asupra duratei şi calităţii vieţii”, concluzionează Shah.