
Antibioticele sunt esenţiale pentru combaterea infecţiilor bacteriene, însă cercetări recente sugerează că unele dintre ele pot avea şi efecte indirecte asupra organismului. Un studiu arată că, atunci când sunt expuse la anumite antibiotice, bacteriile pot elibera cantităţi mai mari de particule microscopice care pot intensifica inflamaţia.
Aceste particule, numite vezicule extracelulare bacteriene, sunt ca nişte „bule” care transportă proteine, toxine şi alte substanţe. În mod normal, ele sunt produse în cantităţi mici, dar stresul cauzat de antibiotice poate creşte semnificativ eliberarea lor. Odată ajunse în sânge, pot activa sistemul imunitar mai puternic decât este necesar.
Inflamaţia este un mecanism natural de apărare, dar atunci când devine excesivă poate afecta ţesuturile sănătoase şi poate agrava evoluţia bolii. În cazuri severe, poate contribui la apariţia sepsis, o reacţie periculoasă a organismului în care organele nu mai primesc suficient oxigen.
Cercetătorii au analizat comportamentul bacteriei Escherichia coli şi au observat că nu toate antibioticele au acelaşi efect. Cele care atacă peretele bacterian, cum sunt peniciline, cefalosporine sau carbapeneme, determină o eliberare mai mare de astfel de particule. În schimb, antibioticele care acţionează asupra proteinelor sau ADN-ului bacterian par să aibă un impact mai redus.
Aceste rezultate nu pun sub semnul întrebării utilitatea antibioticelor, care rămân vitale în tratamentul infecţiilor. Ele sugerează însă că alegerea tipului de antibiotic ar putea influenţa nu doar eliminarea bacteriilor, ci şi modul în care organismul reacţionează, mai ales în cazurile severe.
Concluzia cercetătorilor este că bacteriile nu sunt simple ţinte pasive, ci reacţionează activ la tratament. Pentru a înţelege pe deplin impactul acestor mecanisme asupra pacienţilor, sunt necesare studii suplimentare. (sursa stiripesurse.ro)
