Când totul este aruncat în derizoriu, mai există vreo speranţă?

Am văzut zilele trecute o ştire despre un lider sindical care a cerut câteva zeci de mii de euro de la patronul său ca să semneze contractul colectiv de muncă în termenii ceruţi de acesta din urmă. Modalitatea de acordare a celor peste 40.000 de euro era un contract de împrumut între patron şi marele sindicalist. Dacă s-a ajuns aici, cred că marele noroc al procurorilor Anticorupţie din zonă a fost faptul că administratorul cu pricina nu a mai avut niciun interes să-i dea liderului bani, dar, oricum, rămâne modelul... Practic, nu poţi să nu gândeşti că te afli în faţa unei adevărate mode care circulă în rândul liderilor sindicali, cu atât mai mult cu cât afli câte şi ce case au, ce maşini scumpe şi câte privilegii mascate chiar prin contractele colective. Din punctul meu de vedere, ideea de sindicalism a fost prejudiciată grav, dar asta nu de acum, ci de ani buni, de când oamenii muncii şi-au pierdut rând pe rând drepturi salariale, care erau destul de consistente, asta în timp ce averile liderilor lor au crescut considerabil. Cred însă că aici vina cea mai mare o poartă oamenii în al căror nume s-a negociat. Pentru că atunci când liderului tău „îi cresc” maşini şi vile, în vreme ce salariul tău se duce pe copcă, ai tot dreptul să-l iei la bani mărunţi. Ideea este că toţi se mărginesc la a sta pe margini şi la a-l „boicota” pe lider cu bârfa şi aşteaptă să pice ăla. Dar cum? Cine să intervină? Administratorul care se bucură de serviciile lui? Nici vorbă... Şi atunci cine?! Oricine, dar nu ei... De asta spun că ne merităm soarta... În aceeaşi zonă, din punctul meu de vedere, intră şi justiţia, dar şi presa. Cazurile îndelung mediatizate în ultima vreme au scos la iveală „minunile” pe care le fac banii şi într-un domeniu şi în altul. Suntem vinovaţi cu toţii atunci când ştim că la ai noştri colegi le cresc vile şi autoturisme de lux, dar şi conturile bancare, în schimbul unei decizii judecătoreşti sau a unei poveşti bine structurate. Cred că a venit momentul nu doar să ne recunoaştem vina ci să încercăm să ne însănătoşim fiecare în pătrăţica noastră...
În ultima vreme toate valorile acestui popor, toate principiile şi regulile unui trai sănătos au fost aruncate la gunoi de noi toţi, iar dacă nu luăm măsuri vom dispărea încet, încet ca naţie...