Nu cred că e corect să dăm vina pe criză pentru orice ni se întâmplă. Nu tot ceea ce e rău în societatea românească se datorează problemelor economice ale ţării, ale lumii şi ale noastre, personale. Ne-am obişnuit, însă, să căutăm o scuză sau un ţap ispăşitor pentru toate greşelile făcute. De acord, din cauza crizei multe lucruri nu se mai pot face sau nu mai au amploarea pe care ne-am fi dorit-o. La fel ca în familie, şi la nivelul statului ar trebui regândită toată strategia, revăzute priorităţile şi refăcute calculele. Întrebarea pe care ne-o punem noi, acasă, când vine vorba de cheltuirea bugetului - mic, mare... cum e el - ar trebui să se pună şi la nivelul Guvernului: „Chiar ne trebuie asta acum?”. Dacă răspunsul este DA, atunci căutăm bani. Luăm de acolo unde nu e urgenţă. Ca nişte buni gospodari ce suntem... sau ar trebui să fim.
Din păcate, Guvernul dă dovadă de lipsă de gospodari. Altfel nu pot explica faptul că se cheltuie sume imense pe lucruri care nu „ard”, dar nu sunt bani pentru ceea ce chiar contrează: sănătate, educaţie, infrastructură...
Despre cum se cheltuie banii în domeniul sanitar am mai scris: se alocă sume imense pentru lucruri care nu au nicio influenţă asupra stării de sănătate a oamenilor, pentru salvarea lor. Am scăpat, însă, din vedere, un aspect, atunci când am mai scris pe această temă: hrana bolnavilor internaţi. Este o bătaie de joc ceea ce se întâmplă. Aţi rămâne şocaţi să vedeţi ce li se pune în faţă bolnavilor când sunt chemaţi la masă: nişte lături care apoi îngraşă porcii angajaţilor spitalului. În schimb, nu se investeşte într-un frigider în care măcar să se poată depozita hrana adusă de acasă de rudele bolnavilor. Câteva firme se îmbogăţesc, însă, pe seama lăturilor respective. Dar pe cine interesează?
Alt aspect: educaţia. Părinţii trec în această perioadă printr-un calvar: rechizite, uniforme, hărţi, planşe, perdele, fondul clasei, fondul şcolii, plata pazei... Pentru toate trebuie bani, pentru că onor guvernanţii cică nu au bani pentru niciunele. Dar... bombă! Sunt bani pentru prostii de genul... păpuşi cu dizabilităţi pentru grădiniţe. Adică nu avem bani să cumpărăm pătuţuri pentru micuţi, îi culcăm câte doi într-un pat sau pur şi simplu pe jos, pe o păturică, dar le trebuie musai păpuşi care să-i deprindă cu handicapul. Ministerul Educaţiei dă peste nouă milioane de lei pentru a cumpăra păpuşi cu dizabilităţi sau de diferite rase, truse medicale de jucărie, vehicule de jucărie, jucării adecvate activităţilor de tip casnic (aragaz, frigider, maşină de spălat rufe, fier de călcat, aspirator etc.). Mă bucur pentru copii că vor primi nişte jucării, dar parcă treaba cu handicapul e cam trasă de păr. Dar cine poate şti ce a fost în capul celor de la Guvern...
Din păcate, Guvernul dă dovadă de lipsă de gospodari. Altfel nu pot explica faptul că se cheltuie sume imense pe lucruri care nu „ard”, dar nu sunt bani pentru ceea ce chiar contrează: sănătate, educaţie, infrastructură...
Despre cum se cheltuie banii în domeniul sanitar am mai scris: se alocă sume imense pentru lucruri care nu au nicio influenţă asupra stării de sănătate a oamenilor, pentru salvarea lor. Am scăpat, însă, din vedere, un aspect, atunci când am mai scris pe această temă: hrana bolnavilor internaţi. Este o bătaie de joc ceea ce se întâmplă. Aţi rămâne şocaţi să vedeţi ce li se pune în faţă bolnavilor când sunt chemaţi la masă: nişte lături care apoi îngraşă porcii angajaţilor spitalului. În schimb, nu se investeşte într-un frigider în care măcar să se poată depozita hrana adusă de acasă de rudele bolnavilor. Câteva firme se îmbogăţesc, însă, pe seama lăturilor respective. Dar pe cine interesează?
Alt aspect: educaţia. Părinţii trec în această perioadă printr-un calvar: rechizite, uniforme, hărţi, planşe, perdele, fondul clasei, fondul şcolii, plata pazei... Pentru toate trebuie bani, pentru că onor guvernanţii cică nu au bani pentru niciunele. Dar... bombă! Sunt bani pentru prostii de genul... păpuşi cu dizabilităţi pentru grădiniţe. Adică nu avem bani să cumpărăm pătuţuri pentru micuţi, îi culcăm câte doi într-un pat sau pur şi simplu pe jos, pe o păturică, dar le trebuie musai păpuşi care să-i deprindă cu handicapul. Ministerul Educaţiei dă peste nouă milioane de lei pentru a cumpăra păpuşi cu dizabilităţi sau de diferite rase, truse medicale de jucărie, vehicule de jucărie, jucării adecvate activităţilor de tip casnic (aragaz, frigider, maşină de spălat rufe, fier de călcat, aspirator etc.). Mă bucur pentru copii că vor primi nişte jucării, dar parcă treaba cu handicapul e cam trasă de păr. Dar cine poate şti ce a fost în capul celor de la Guvern...
