Am rezistat cu stoicism campaniei electorale, fără a scrie nimic. Am strâns din dinţi şi am tăcut. Vedeam şi auzeam lucruri, dar am tăcut. Las altora zbuciumul de a se erija în atotştiutori şi vajnici comentatori. Unii se consideră vectori de opinie pentru simplul motiv că au destul timp să umple reţelele de socializare cu opinii personale. Pe unii i-am văzut plini de obidă, recurgând la un limbaj suburban, care nu le face cinste, doar-doar vor convinge pe cineva că opiniile lor sunt bazate şi că deţin adevărul absolut. Adevărul e că fiecare român are dreptul la un singur vot iar mulţi aleg să nu-l dea nici pe ăla. Restul sunt doar vorbe.
Acum, că s-a terminat cu vorbăria din campanie şi cu zbaterea din ziua votului, mai avem de înfruntat doar vorbăria de după, care, culmea, e mai multă ca în campanie. Ce de-a comentatori, ce de-a analişti... E plină lumea asta de politologi şi sociologi! Acum, după război, se bulucesc „specialiştii” să ne zică nouă cine şi unde a greşit, cine şi ce va face şi mai ales cine ar trebui să fie mazilit. Pe bune?! dacă sunt atât de buni, de ce n-au fost în prima linie, să tragă şi ei la căruţă, să aducă ideile lor geniale şi să-şi verse sufletul alături de ăia mici şi proşti care au pierdut zile şi nopţi pentru partidul în care credeau?
A câştigat PSD cu un scor zdrobitor? Da. Nu o spun eu, o spun cifrele. Dar să vă spun ceva ce este de domeniul evidenţei, nu e scos din puţul gândirii (a se citi copiat de la alţii) şi nici nu e cine ştie ce concluzie de mare politolog (că v-am zis că nu mă consider aşa ceva): cei care au pierdut au făcut-o numai şi numai din cauza lor. Nu e vina pensionarilor, că au votat PSD, cum încearcă unii să justifice eşecul dreptei. Nu e nici vina tinerilor care nu au ieşit la vot, că nu se ştie ce ar fi votat dacă ar fi decis să dea votul cuiva. Aşa le place celor de dreapta, să creadă că sunt preferaţii celor care nu ies la vot. Greşesc amarnic. Tinerii, dacă ar fi vrut să voteze, ar fi avut cu cine. Anul acesta chiar au avut de unde alege. Dacă au ales să nu voteze, înseamnă că politicienii nu au reuşit să-i convingă. De ce votează vârstnicii (nu cu cine votează, ci de ce votează!)? Pentru că ei preţuiesc democraţia, ei ştiu ce înseamnă să fii lipsit de drepturi şi apreciază orice drept pe care au reuşit să-l dobândească. Tinerii de acum sunt învăţaţi să primească totul de-a gata. Nu e vina lor. S-au născut în democraţie. Iar democraţie înseamnă şi dreptul de a alege dacă vrei să te implici sau nu.
Acum, că s-a votat, nu ne rămâne decât să ne uităm la partide cum se zbat să interpreteze ce-a ieşit. Ce e de interpretat? Avem un partid care trebuie să-şi asume guvernarea şi alte câteva partide care trebuie să-şi asume opoziţia. Ambele tabere au misiuni grele şi importante. Despre câştigători nu am a zice decât atât: să-şi fructifice reuşita şi să facă ce-au promis. Dacă pot... Cu cei care au primit doar în mică măsură încrederea prin votul popular, lucrurile par mai complicate, deşi, în esenţă, lucrurile sunt simple: trebuie să se replieze, să-şi facă planul de bătaie şi să-i dea drumul la treabă din opoziţie. Din păcate, perdanţii ne dezamăgesc. În zilele scurse de la scrutin observ cum se bâlbâie, se cramponează de putere şi se canibalizează. Mare păcat!
Acum se vede mai bine mizeria din bucătăria partidelor româneşti. Acum ies la iveală meciurile din interiorul partidelor construite din bucăţi şi bucăţele sau din indivizi adunaţi la repezeală, să fie la număr şi să cotizeze pentru campanie. Ei, uite, de aia PSD a luat potul: e un monolit, bine gestionat în interior şi greu penetrabil din exterior; dacă are o problemă, aceea nu vine de la interior, ci din partea celor despre care a crezut că-i vor fi alături. Dar... să vedem... Trădare şi trădători sunt oriunde.
