A venit vara şi toată faleza şi-a deschis porţile. Frumos, nu? NU! Frumos ar fi fost să şi vedem terasele şi tot ce ne mai propune faleza pentru a ne relaxa. De ce nu putem face asta? Simplu... pentru că BĂLĂRII!
Am ieşit în weekend-ul trecut pe faleză şi m-am aşezat pe acele balansoare de la localurile "plutitoare". O idee foarte bună, dar m-am chinuit mult să mă fac văzut de băiatul care servea la mese ca să îmi ia comanda sau să îmi dau seama cine cântă sus pe vaporaş, atât de mult m-a acaparat natura de pe faleză. Îmi venea să comand o coasă sau o maşină electrică să îi fac loc ochiului să se bucure de puţină privelişte, dar m-am rezumat la o bere şi la o stare de indignare.
Mă gândeam în timp ce ascultam muzica de pe vaporaş, care îmi suna de undeva, din ceruri, eu fiind acolo jos între bălării, că ăştia de la Antena 1 ar fi putut cu uşurinţă să filmeze Insula Iubirii aici, având în vedere că atât de multă sălbăticie nici pe plajele din Thailanda nu găseşti. Sau poate că asta este ideea, primăria pregăteşte terenul pentru sezonul următor. Dar... nu prea se aplică pentru că şi în cimitire ne lovim de aceeaşi situaţie şi refuz să cred că liderii noştri sunt atât de macabri încât să îmbine pasiunea cu trecerea în nefiinţă, deşi cam asta se întâmplă cu ce avem şi nu protejăm, se duce... pe lumea cealaltă. Aşa că, vă rog, pe voi persoane avizate, să faceţi un gest natural, decent şi igienic... să ne tundeţi faleza!
Nu mai caut scuze, aşa că, îmi permit, de parcă ar conta, să acuz de nepăsare. Ne axăm pe ce putem avea şi omitem ce avem şi ce ne-a făcut un nume până acum. E trist! Dar aşa cum spuneam acum ceva timp, suntem un popor adaptabil şi cu siguranţă vom depăşi starea justiţiară şi vom fi capabili să găsim frumuseţea din verdele care ne umple viaţa cotidiană. E amuzant cum totul e verde deşi noi tot stăm la roşu şi ne liniştim cu promisiuni că se va face măcar galben ca să putem să avem o scuză şi să mergem mai departe.
Susţin ideea ca omul gospodar să îşi facă iarna car şi vara sanie, dar hai să nu exagerăm, pentru că nu este chiar cazul nostru, aici vorbim de responsabilităţi prost gestionate.
Ne este teamă de iarnă, ne întrebăm dacă o să avem un minim de confort... pentru că exact la asta sperăm, la un minim, deşi situaţia este maximă şi uităm că până atunci mai avem de trecut de o vară de care trebuie să profităm, pentru că şi aşa viaţa este scurtă, ca şi firul ierbii... dar nu iarba din Galaţi.
