M-am cutremurat. Nu, nu e de la cutremurul din noaptea de marţi spre miercuri. Pe care, apropo, nu l-am simţit. E primul cutremur mare pe care l-am trecut cu bine, în sensul că nu am ştiut de el până la ora 6 dimineaţa, deci nu m-am panicat. Adică... totul a fost bine şi frumos (da, am avut un vis frumos!) până m-am trezit, mi-am luat cafeaua şi am deschis facebook-ul. Nu m-au surprins mesajele de genul „a fost cutremur, l-aţi simţit?” sau „iar s-a cutremurat pământul, de răi ce suntem”. Nu m-au surprins nici mesajele alea speciale, precum „a dat PSD cu Dragnea de pământ şi s-a cutremurat toată România” sau „a visat urât preşedintele, cică îl suspendau, şi s-a cutremurat”. Glumiţe... M-am cutremurat, însă, citind nişte comentarii politice ale unora care se cred specialişti în tot şi în toate. Pe ăştia nu-i interesează cutremurele, nici faptul că cei de la Institutul de Seismologie spun că trebuie să ne aşteptăm la un seism de peste 7 grade, pentru că numai unul aşa de mare ar elibera energiile acumulate în plăcile tectonice din Vrancea. Păi de ce să-i intereseze... Nu avem clădiri de consolidat, populaţia nu are nevoie de instructaj, autorităţile nu trebuie să fie pregătite... Astea sunt chestii minore. Dovada: avem un premier în funcţie şi un guvern care n-au schiţat niciun gest după cutremur. Nimic. În toiul nopţii şi în prima parte a zilei n-am văzut reacţii decât de la ISU, Arafat şi Firea. Restul... somn de voie în bocanci. Ei, asta m-a cutremurat. Plus, cum ziceam, comentariile unor politruci de (pe) facebook. Ce bine le-o mai fi, stând la căldurică în casele lor luxoase, cu un pahar de vinişor în mână, neavând altă treabă decât să-şi dea cu părerea! Nu-i bai, fiecare are dreptul la opinie. Pot înţelege perfect şi partizanatul. Ce nu voi putea înţelege niciodată este cum ajung unii oameni să fie atât de siguri pe ei, atât de orgolioşi, de convinşi că deţin adevărul absolut şi că nimeni nu-i ca ei... în condiţiile în care nimic nu-i recomandă a fi aşa de tari precum se cred... Cum poţi tu, specialist în stâlcirea limbii române (a se citi oleacă analfabet!) şi spurcat în limbaj, să te erijezi în mare patriot şi să ne spui nouă cine trebuie să moară şi pe cine să-l ia DNA-ul? Măi patriotule, care eşti tu mare patriot... de ce mama naibii nu ştii nici acum, după doi ani de mandat la Cotroceni, că pe preşedintele TĂU, pe care îl adulezi şi îl aperi mai abitir decât îţi aperi tatăl, îl cheamă Iohannis. Aşa se scrie numele preşedintelui TĂU, patriotue şi adulatorule! Dacă-l respecţi, scrie-i numele corect! Te mai crezi şi mare politician, aşteptat precum Iisus să salvezi lumea de „ciuma roşie”! Dacă vrei respect, respectă!
Eu atât am de zis. Restul le-oi mai spune şi în gând, că sunt o doamnă şi nu-mi permit să mă exprim altfel.
Gata, m-am mai cutremurat o dată. De data asta, m-am scuturat voluntar, să mă eliberez de tensiunea acumulată citind inepţiile unora care dau pe-afară de înţelepciune. M-am răcorit. De-acum poate să vină Anul Nou! Promit că în 2017 voi fi la fel ca în 2016... poate ceva mai „zen”, că am şi eu o vârstă (la anul schimb prefixul) şi nu mai pot duce în cârcă toată povara lumii din jur. Ceea ce vă doresc şi domniilor voastre! Adică să fiţi „zen” în 2017! Şi „La mulţi ani!”.
