Zilele trecute, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, Uzina 2 de apă Galaţi şi-a deschis porţile, aşa că, alături de un grup de elevi din clasele primare din Galaţi, am făcut o vizită în "oraşul apei potabile". Scopul vizitei a fost ca elevii să înţeleagă cât de importantă este apa şi să devină conştienţi de faptul că aceasta este totuşi o resursă şi din păcate una epuizabilă, care trebuie folosită cu grijă. Un lucru de care, cu siguranţă, toţi ar trebui să ţinem cont.
Pentru început vreau să laud iniţiativa organizatorilor privind această acţiune educativă care a reprezentat o oportunitate pentru elevii prezenţi, dar şi pentru mine, care au putut să vadă şi să înţeleagă ce înseamnă atât o industrie vitală, cea a apei, cât şi o misiune care necesită disciplină, dedicare şi atenţie, cea a personalului de la uzină. Am aflat, încă o dată, alături de copii, că în final misiunea lor ajunge pe mâinile noastre, şi, deşi ştiam deja acest aspect, am fost la fel de nepăsător poate ca mulţi alţii dintre noi. Cu alte cuvinte, grija lor ca noi să beneficiem de apă curată, potabilă, ne obligă pe noi să avem grijă cum şi cât o folosim, o lege nescrisă care este tot în avantajul nostru dacă o respectăm.
Pe parcursul vizitei, elevii au putut să vadă întreg procesul prin care apa din Dunăre devine apa potabilă care ajunge în casele lor. Având o vârstă fragedă, aceştia au fost mai mult fascinaţi de dimensiunea utilajelor, de procesul "amuzant" de bolborise a apei, când aceasta ajunge în filtre, fiind curioşi deasemenea să vadă şi un peşte sau o broască din Dunăre ţâşnind din gurile conductelor care împing apa în microsite. Am lăsat în grija cadrelor didactice "datoria" să le explice ulterior elevilor mai multe lucruri despre ce au văzut la uzină şi, sincer, doar m-am bucurat mult să văd copii care se bucură în faţa altor lucruri decât a gadget-urilor, care, din păcate, le "ghidează" copilăria. Ajunşi în laboratorul în care apa este analizată din punct de vedere chimic, elevii au uitat de telefoane şi au năpustit asupra robinetului de apă, vrând să guste, conform acestora, "apă specială", deşi personalul de la uzină încerca să le explice că acea apă este aceeaşi pe care ei o au şi o pot consuma şi acasă. În faţa unei astfel de bucurii, cauzată de un lucru atât de "banal", am realizat că în "structura" lor, sunt aceiaşi copii care am fost şi noi, aşa numita "generaţia trecută", capabili să se bucure de lucruri simple, care privesc cu emoţie şi transformă ce văd cu imaginaţie.
Revin asupra laudei mele privind această iniţiativă. Personal, consider că e bine ca un copil să cunoască unele lucruri pentru ca mai apoi să conştientieze anumite situaţii şi atunci când va fi "mare" să acţioneze în cunoştinţă de cauză şi responsabil. În final susţin ideea principală a acţiunii şi "instig" la atenţie asupra consumului de apă dar şi asupra inocenţei copiilor, care ar trebui lasată să "curgă" în viaţă, nu în ecrane.
