Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a făcut public faptul că securitatea comunistă nu precupeţea niciun efort în a recruta colaboratori chiar şi din rândul minorilor.
”Una dintre temele importante ale propagandei comuniste punea accent pe „condiţiile minunate” create pentru copii şi tineret, cei care întruchipau „viitorul luminos” al ţării. În realitate, unul din punctele ideologiei marxist-leniniste prevedea crearea unui „om nou”, de tip revoluţionar, dedicat revoluţiei şi regimului. Acest „om nou” trebuia să fie gata să-şi denunţe familia şi prietenii suspectaţi de activităţi „contrarevoluţionare”, după modelul celebrului copil „erou” sovietic Pavlik Morozov. Punând în practică concepţiile sistemului totalitar, Securitatea a dovedit că nu avea scrupule în a folosi colaboratori recrutaţi dintre minori”, precizează CNSAS.
În rândul elevilor care au colaborat cu Securitatea, în funcţie de calităţile individuale (posibilităţile de informare), se pot distinge câteva categorii: cei mai numeroşi au fost încadraţi la categoria „persoane de sprijin" (aproximativ 5550 persoane), la „colaboratori" aproximativ 230 de persoane, apoi informatori, gazdă casă de întâlniri (6 persoane), şi alţii cu calitate neprecizată.
Însă, de multe ori, colaboratorii din rândul elevilor nu au avut un dosar personal propriu-zis, ci doar o fişă a colaboratorului şi nu au fost cuprinşi în bazele de lucru ale Securităţii. Cu toate acestea, în analiză CNSAS s-a oprit la înregistrările care menţionau ocupaţia „elev” şi au reţinut doar persoanele născute începând cu anul 1962, deci persoane care la începutul anului 1980 aveau maximum 18 ani.
Interesantă este şi repartizarea pe unităţile recrutoare ale securităţii a elevilor folosiţi drept surse. Datorită faptului că informaţiile disponibile în evidenţa electronică nu sunt complete, este redat cu rezerve, de către CNSAS, numărul de elevi recrutaţi de către diverse unităţi, pentru perioada 1980-1989.
Astfel, cei mai mulţi au fost recrutaţi de pe linia contrainformaţiilor militare (cam 450 de colaboratori din rândul elevilor) şi de către inspectoratele judeţene Galaţi (în jur de 400), Vrancea (peste 300) şi Sibiu (aproximativ 300). Cei mai puţini, conform datelor identificate, au fost recrutaţi la nivelul judeţelor Teleorman (39), Caraş-Severin (10), Hunedoara (2) etc. Un număr improbabil de recrutări reiese la Securitatea Municipiului Bucureşti, care, conform înregistrărilor disponibile, ar fi recrutat în perioada menţionată doar în jur de 100 de surse dintre elevi.
Mai trebuie spus că Securitatea nu s-a dat în lături de la recrutarea şi folosirea copiilor cu vârste sub 16 ani. Iată câteva exemple pentru a ilustra această practică:
- I.C. născut în aprilie 1976 şi recrutat la 17.09.1988 de către Securitatea judeţului Galaţi (12 ani şi 5 luni)
- Ş.V. născut în septembrie 1975 şi recrutat la 09.08.1988 de către Securitatea judeţului Vrancea (12 ani şi 11 luni)
- F.B. născut în mai 1974 şi recrutat la 26.11.1987 de către Securitatea judeţului Timiş (13 ani şi 6 luni)
- P.M. născut în august 1970 şi recrutat la 12.12.1984 de către Securitatea judeţului Călăraşi (14 ani şi 4 luni)
- D.E. născută în februarie 1971 şi recrutată la 05.11.1985 de către Securitatea judeţului Sibiu (14 ani şi 9 luni).
Potrivit statisticilor, pornind de la evidenţele electronice aflate la dispoziţia C.N.S.A.S, cu precizarea că în numeroase cazuri statisticile fostei Securităţi sunt incomplete, au fost identificate 6121 persoane care au colaborat cu Securitatea în „calitate de elevi”.
Majoritatea elevilor au fost recrutaţi pentru deservirea aparatului de Securitate pe diverse linii de muncă, dintre care am evidenţiat:
1. Informaţii interne, aproximativ 3580 persoane. Majoritatea, peste 80%, dintre ele au activat în problema numită „corp didactic, studenţi, instituţii de învăţământ” (adică elevi recrutaţi pentru a furniza informaţii despre colegi şi, eventual, profesori).
2. Contrainformaţii în sectoarele economice, aproximativ 1500 persoane (este vorba despre elevi de la licee cu specific industrial şi agricol).
3. Contrainformaţii militare, aproximativ 340 persoane (elevi de la licee şi alte instituţii de învăţământ cu specific militar).
Alte linii de muncă în care au fost cooptaţi elevii au fost: contraspionaj (de exemplu în probleme precum radioamatori, filatelişti etc.), antiterorism, paşapoarte, securitate şi gardă. În plus, în bazele de date mai sunt cuprinse un număr de aprox. 600 înregistrări, elevi pentru care linia de muncă, pe care au fost folosiţi, nu a fost precizată.
Un capitol aparte este reprezentat de „abandonare”, respectiv încetarea colaborării. Pentru aproximativ 5300 de persoane nu se păstrează date legate de motivul abandonării. Este posibil să fi continuat colaborarea sau cei însărcinaţi cu actualizarea informaţiilor nu au mai completat evidenţele. Acolo unde există menţiuni, dintre motivele invocate de autorităţi pentru încetarea legăturii, cele mai dese au fost: lipsa posibilităţilor informative (aprox. 380), au devenit membri P.C.R. (aprox. 150 persoane), şi-au schimbat locul de munca, şi câteva prin deces, deconspirare etc.
