27 MAI 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
„Oraşul Interzis”, cel mai mare palat din lume
„Oraşul Interzis”, cel mai mare palat din lume

Palatul Imperial din centrul capitalei Beijing, China, are o formă dreptunghiulară şi acoperă o suprafaţă de 72 ha (720.000 mp), şi este, potrivit Guinness World Records 2013, cel mai mare complex arhitectural unic în lume.

Supranumit „Oraşul Interzis”, impresionantul complex arhitectural reprezintă atracţia principală a Chinei, fiind cel mai mare palat medieval şi cel mai bine păstrat monument din lume.

Denumirea acestui complex, potrivit Centrului de Studii Româno-Chineze, nu este altceva decât o traducere a numelui chinezesc - „Zijin Cheng” (Oraşul Purpuriu Interzis). „Cheng” înseamnă cetate, iar cuvântul „Zi” (violet, purpuriu), se referă la Steaua Polară care, în China Antică, reprezenta lăcaşul ceresc al Împăratului de Jad (conducătorul Cerului şi al tuturor domeniilor de existenţă). Regiunea cerească ce îl înconjura era tărâmul în care locuiau Împăratul de Jad şi familia lui. Astfel, Oraşul Interzis, ca reşedinţă a împăratului Chinei, nu era altceva decât echivalentul terestru al tărâmului Împăratului de Jad. „Jin” (interzis) se referă la faptul că nimeni nu putea părăsi sau pătrunde în palat fără permisiunea împăratului.

Complexul a fost construit între anii 1406 şi 1420, în timpul domniei împăratului Yongle, şi este alcătuit din 980 de clădiri, întinzându-se pe o suprafaţă de 720.000 mp. Mai mult de 1.000.000 de muncitori şi 100.000 de meşteşugari au lucrat la ridicarea acestui monument, folosind diverse materiale speciale, precum lemnul unei specii de copac din sud-vestul Chinei, blocuri de marmură, cărămizi de pavaj special confecţionate la Suzhou (cărămizi aurite) ş.a.

Oraşul Interzis este o capodoperă a arhitecturii chineze: axa sa centrală de pe direcţia nord-sud nu reprezintă altceva decât axa centrală a Beijingului. Construit sub forma unui dreptunghi, acesta măsoară 961 metri în lungime şi 753 metri în lăţime. Oraşul este înconjurat de un zid cu înălţimea de 7,9 m şi de un şanţ cu apă ce are 6 metri în adâncime şi 52 metri în lăţime. Celor patru laturi al zidului le corespunde câte o poartă: Poarta Meridiană la sud, Poarta Forţei Cereşti la nord, Poarta Estică şi Poarta Vestică.

În mod tradiţional, oraşul este împărţit în două: Curtea Exterioară şi Curtea Interioară. Curtea Exterioară, spre sud, era folosită pentru diverse celebrări, principalele atracţii din această zonă fiind Poarta Armoniei Supreme, Palatul Armoniei Supreme, Palatul Armoniei Centrale şi Palatul Păstrării Armoniei. Curtea Interioară, spre nord, cuprindea reşedinţa împăratului şi a familiei sale şi era folosită pentru rezolvarea problemelor de stat. Aici se află Palatul Purităţii Cereşti, Palatul Liniştii Terestre şi Grădina Imperială.

Structura Oraşului Interzis a fost realizată în aşa fel, încât să reflecte atât puterea imperială, cât şi principii filosofice şi religioase. De exemplu, majoritatea acoperişurilor clădirilor din oraş sunt de culoare galbenă, întrucât galbenul era culoarea împăratului (cele două excepţii sunt acoperişul reşedinţei prinţului moştenitor, care este verde, fiind asociat cu lemnul şi creşterea, şi acoperişul Bibliotecii Palatului Gloriei Literare, care este negru datorită asocierii cu apa, un element opus focului).

Palatul Imperial a găzduit, timp de aproximativ 500 de ani, 24 de împăraţi - 14 din dinastia Ming (1420 şi 1644) şi 10 din dinastia Qing (1644 şi 1912). În 1912, odată cu abdicarea împăratului Puyi, ultimul împărat al Chinei, Oraşul Interzis a încetat să mai fie centrul politic al Chinei.

În 1925, Palatul Imperial Chinezesc a devenit Palatul Muzeului, deţinând o colecţie impresionantă de mii de artefacte şi opere de artă chineze.

De-a lungul timpului, Muzeul Palatului a adunat peste un milion de piese de ceramică şi bronz, picturi, inscripţii, sculpturi, arme, instrumente muzicale, bijuterii din jad, ceasuri şi artefacte. În 1987, Palatul Imperial Chinezesc a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.


Articole înrudite