În timp ce speranţa de viaţă a femeilor din România se îmbunătăţeşte vizibil, speranţa de viaţă a bărbaţilor de vârstă mijlocie este în scădere, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică. Cei mai afectaţi sunt bărbaţii născuţi în anii 60, care aveau sub 30 de ani la revoluţia din decembrie 89 şi au încasat în plin şocul schimbării de sistem social-economic.
Datele prelucrate şi centralizate de ancheta INS privind speranţa de viaţă se referă la evoluţiile din anul 2010 faţă de anul 2009. Diferenţele pot părea minore dar legile statistice pe numere mari sunt extrem de solide iar diferenţa de trend între bărbaţi şi femei este semnificativă. Cert este că efectele presiunii asupra singurei categorii sociale care nu este considerată defavorizată în vreun fel (în rest avem copii, tineri, pensionari, femei etc.) au început să se vadă.
Oarecum paradoxal, bărbaţii născuţi în 1950 au o scădere minimă a speranţei de viaţă, în timp ce bărbaţii născuţi în 1940, în timpul războiului, au o speranţă de viaţă în creştere. Şi mai interesant, contrar aparenţelor, bărbaţii în vârstă de 70 de ani din mediul rural au o speranţă de viaţă mai mare decât cei mediul urban.
În cea mai nefericită postură se regăsesc cei care, după ce au muncit câţiva ani în socialism, au susţinut ieşiri timpurii la pensie din contribuţii de asigurări sociale la niveluri foarte ridicate şi, culmea, nici nu s-au mai încadrat pentru a beneficia de pensie privată deoarece depăşiseră de puţin timp vârsta limită de 45 de ani la introducerea acesteia.
Pensia, între realitate şi echitate
În ceea ce priveşte demografia specifică pe sexe (circa opt ani de speranţă de viaţă în plus pentru femei), datele vin să contrazică logica sistemul de pensionare cu vârstă redusă pentru femei (63 de ani în loc de 65 de ani ), deoarece şi aşa ele beneficiau de plata pensiei o perioadă mai îndelungată, obţinând venituri mai mari per total la aceleaşi contribuţii sociale plătite.
Diferenţa pe sexe în privinţa utilităţii la nivel personal a plăţii contribuţiilor sociale devine şi mai evidentă dacă se compară probabilităţile de deces pe intervale de vârstă şi sexe. După cum se poate vedea, probabilitatea de deces este aproape triplă la bărbaţi faţă de femei până spre 60 de ani şi mai mult decât dublă până la 70 de ani.
De menţionat, totuşi, o excepţie. Nu doar bărbaţii sunt defavorizaţi de evoluţia speranţei de viaţă, ci şi femeile între 20 şi 30 de ani (născute între 1980 şi 1990), a căror probabilitate de deces a crescut, contrar trendului general, cu un maxim pe intervalul 20 – 25 ani (de la 1,67 la mie în 2009 la 1,83 la mie în 2010). Desigur, condiţiile grele de trai din anii premergători lui 1989 contează, dar este şi un semnal de alarmă în privinţa asistenţei medicale tot mai precare din prezent.
Una peste alta, datele statistice disponibile arată o speranţă de viaţă la pensie, pornind de la vârsta legală ţintită de legislaţie (65 de ani la bărbaţi şi 63 de ani la femei), era, la nivelul anului 2010, de 13,91 ani pentru bărbaţi şi 18,70 ani pentru femei. Simplificând, în medie, un bărbat ar urma să încaseze drepturile cuvenite la pensie din sistemul de stat pe o durată de 14 ani iar o femeie 19 ani, adică o treime mai mult timp.
Toate aceste date ar trebui luate în calcul la acordarea echitabilă de către stat a sumelor cuvenite la pensie, în condiţiile în care constituţia prevede egalitatea în drepturi. Dacă discriminarea pozitivă ţine de obligaţiile aferente creşterii copiilor, atunci ar trebui acordată numai celor care se încadrează în acest criteriu, indiferent de sex.
