Andiva (Cichorium endiva), numită şi cicoare de grădină, este o legumă din familia Asteraceae, cultivată pentru frunzele ei cărnoase. Există mai multe specii care includ andive (Cichorium endivia) - Cichorium pumilum şi cicoarea comună (Cichorium intybus). Cicoarea comună include tipurile, precum radicchio, puntarelle şi andive belgiene. De multe ori se face confuzie între Cichorium endivia şi Cichorium intybus, din cauza numelui, andiva este asociată în mod greşit cu andive belgiene, care este o varietate cultivată de cicoare comună.
Frunzele legumicole se obţin numai în primul an, prin cultivarea rădăcinilor în muşuroaie, la întuneric, de obicei din toamnă până în primăvară. Tehnica de cultivare a andivelor a fost descoperită accidental în anii 1830 în Schaerbeek, Belgia. Andivele sunt cultivate prin tăierea frunzelor plantei şi păstrarea rădăcinii şi tulpinii într-un loc întunecat. Datorită metodei de cultură, frunzele se numesc etiolate. Procedeul se practică pentru ca organele vegetale să îşi piardă gustul amar. Frunzele etiolate ale andivelor sunt deschise la culoare (alb — gălbui — verzui), deoarece în lipsa luminii şi-au pierdut o bună parte din clorofilă.
Andiva are până la 95% apă în compoziţie şi este bogată în multe vitamine (A, C şi cele din complexul B) în special în acid folic şi vitaminele E şi K. Conţine şi minerale (fier, potasiu, calciu, zinc, magneziu), dar este şi foarte bogată în fibre. Andiva face parte dintre legumele de frunze cu cel mai mic aport de calorii, potrivit www.nutrition-and-you.com.
Andivele pot fi gătite sau folosite crude în salate. Se combină foarte bine cu brânza. Sunt ideale în tarte şi tocăniţe, indiferent de dietă.
Proprietăţile terapeutice ale andivelor se datorează îndeosebi gustului lor amărui, tonic, prin care sunt stimulate pofta de mâncare şi secreţiile gastrice. Este deosebit de important conţinutul mare de potasiu, necesar echilibrului funcţional al organismului.
Unul dintre rolurile principale ale andivei este acela de a fi un bun vitaminizant şi remineralizant în alimentaţia copiilor, a convalescenţilor, a gravidelor sau a persoanelor în vârstă, potrivit www.dietetik.ro. Manganul conţinut de andive previne întârzierea creşterii la copii, scăderea rezistentei osoase la adulţi şi bătrâni, apariţia malformaţiilor scheletice şi deteriorarea sistemului de reproducere.
Este recomandată în caz de convulsie, paralizie, dar şi în modificarea metabolismului glucidic şi lipidic. Este depurativă, stimulează secreţia biliară precum şi eliminarea ei în duoden. Reprezintă un bun adjuvant în cazul obezităţii, arterosclerozei, dar şi în alimentaţia cardiacilor şi a celor bolnavi de rinichi.
Stimulează pofta de mâncare, prezintă efecte diuretice şi uşor laxative, uşurează digestia şi ajută la combaterea paraziţilor intestinali.
Deoarece conţine principii reunite generic sub denumirea de lactucarium (lactucina, lactupicrina), substanţe existente şi în salata verde, andiva calmează uşor sistemul nervos, alină durerile şi prezintă efecte favorabile în caz de stres.
Prin prezenţa intibinei, care este o substanţă antioxidantă naturală, andiva diminuează efectele nocive ale radicalilor liberi, întârziind îmbătrânirea şi instalarea unor boli generative, inclusiv a cancerului.
Andiva este mai puţin recomandată în stare crudă persoanelor cu ulcer gastroduodenal sau celor cu gastrite hiperacide. În cazul în care andiva este ţinută la lumină, aceasta se usucă, se înverzeşte şi devine şi mai amară.
