Cerealele au devenit unul dintre principalele subiecte din lumea sănătăţii şi nutriţiei de astăzi. Oamenii nu pot înţelege cum un aliment pe care familiile lor l-au mâncat de atât de mult timp a devenit deodată ceva “rău”, relatează Wakeup-world.com. Realitatea este că problemele precum sensibilitatea la gluten, obezitatea şi boala celiacă sunt în creştere şi legate în mod direct de consumul de cereale, în special de cerealele procesate. Sensibilităţile au devenit atât de severe la unele persoane încât aceştia nici nu pot tolera săpunul care conţine gluten.
Toate tipurile de diete bogate în proteine şi fără cereale care nu recomandă consumul de cereale se bazează pe diferite teorii ale sănătăţii, una fiind aceea conform căreia cerealele sunt un aliment destul de nou şi sistemul nostru digestiv nu este suficient de evoluat astfel încât să le poată procesa şi de aici şi toate celelalte probleme de sănătate.
Pe de altă parte, cei care cred în dietele bogate în carbohidraţi argumentează că o alimentaţie săracă în carbohidraţi poate afecta numărul de hormoni, în special în ceea ce priveşte tiroida, aşa că cel mai bine este să se evite un astfel de regim alimentar.
Dar, potrivit USDA, cerealele ar trebui să constituie un sector important din dieta noastră sub forma “pâinii, orezului şi a pastelor”. Această idee nu are în spate nicio teorie nutriţională, ci doar oportunitatea de a face profit pentru o industrie gigantică de alimente procesate.
Cerealele sau seminţele sunt pline de lecitină, fitaţi şi oxalaţi toxici, inhibitori alfa-amaliază şi tripsină, dar şi perturbatori endocrini. Unii spun că dacă aceste substanţe se pulverizează atunci le putem mânca, iar alţii spun că nu contează forma, deoarece acestea pot afecta oricum sistemul digestiv şi sănătatea generală.
Cerealele în jurul lumii
Pentru a înţelege de ce au nevoie oamenii din punct de vedere nutriţional, atunci trebuie să analizăm mediul în care s-a produs dezvoltarea noastră. Dacă ne gândim la propria noastră moştenire genetică, strămoşii noştri români au consumat cantităţi considerabile de mei şi grâu, timp de câteva mii de ani, păstrând în continuare o caracteristică importantă a longevităţii crescute şi o sănătate robustă, la fel ca toate celelalte culturi antice.
Corpul uman a fost dezvoltat prin intermediul răspunsurilor noastre fizice şi culturale date la întrebările mediului înconjurător. Dacă privim la legi ştiinţifice şi teorii ale ştiinţei antropologiei bine-stabilite, singura concluzie la întrebarea nutriţiei umane este aceea că există mult prea multă diversitate genetică în ceea ce privesc speciile umane pentru a argumenta în mod logic pentru un plan de nutriţie cu o mărime unică, care va face sănătoasă fiecare persoană care urmează acest tip de alimentaţie.
Doctorul Weston A . Price a detaliat studiile sale realizate asupra a 14 culturi indigene din întreaga lume. Ceea ce a descoperit de-a lungul întregii planete au fost populaţii extrem de sănătoase, fără nici un fel de incidenţă a unor boli degenerative. Aceste popoare au mâncat alimente naturale mediului în care s-au născut, iar sursele de alimente au variat considerabil printre culturi.
Însă Price a mai descoperit şi că imediat ce oamenii au adoptat alimente moderne, aceştia au început să arate semne de dezvoltare deficientă şi totodată cariile dentare au început să crească brusc în cazul populaţiilor native expuse.
Peste 30 de ani de cercetare şi studii clinice în ceea ce priveşte individualitatea metabolică ne-a ajutat să înţelegem astăzi că dacă genele noastre sunt ca cele ale indigenilor elveţieni, atunci cerealele nu sunt rele pentru noi şi putem prospera “cu ele”. Dar dacă avem gene ca eschimoşii, atunci carnea roşie şi grăsimile saturate nu vor contribui la cancer şi afecţiuni cardiace, dar vor ajuta la prevenirea acestor boli.
Analizând lucrurile şi mai departe, ne vom simţi groaznic dacă avem o alimentaţie bogată în carbohidraţi, chiar dacă sunt alimente organice, integrale şi naturale, şi putem dezvolta cancer, diabet sau artrită dacă abordăm acest regim alimentar.
Însă şi teoria inversă e adevărată. Dacă ai gene precum tribul Quechuas, ce avea o dietă bogată în carbohidraţi, 80% constând în cartofi, grâu, porumb, orz, quinoa, iar apoi renunţi la cereale şi mănânci ca eschimoşii, acest lucru poate fi devastator.
După cum vedeţi, o “cereală” nu se potriveşte tuturor! Lumea se schimbă în mod constant şi organismele trebuie să concureze pentru obţinerea resurselor limitate astfel încât să poată supravieţui.
Acestea au tendinţa de a se schimba încet de la o generaţie la alta şi indivizii unei specii care sunt mai capabili să găsească resurse şi să aibă mai mult succes în ceea ce priveşte reproducerea au mai multe şanse să transmită genele lor şi viitoarelor generaţii.
Toate culturile indigene prosperă pe baza alimentelor integrale, naturale. Dar, alimentele integrale care erau disponibile în mod natural pentru culturile diferite erau deosebite una de cealaltă deoarece erau determinate de locaţia geografică şi climă.
Acestea sunt diferenţele care au dat naştere la deosebirile din cerinţele bazate pe genetică din alimente, individualităţi biochimice/metabolice sau din ceea ce am clasificat ca şi tipuri metabolice.
Aliment “bun” sau “rău”? Nu există aşa ceva!
Din perspectiva tipologiei metabolice, ştim că atunci când vine vorba despre alimente organice, naturale, integrale, nu există un produs “bun” şi nici unul “rău”, cu excepţia termenilor individualităţii metabolice a fiecărei persoane.
Tipologia metabolică reprezintă aplicaţia clinică a ceea ce Weston Price a descoperit în călătoriile sale către culturile indigene. Ceea ce tipologia metabolică dezvăluie este că acele concepte de “bun”, “rău”, “corect” şi “greşit” sunt relative şi trebuiesc definite potrivit individualităţii metabolice a fiecărei persoane în parte.
Toată lumea are nevoie de proteine, grăsimi şi carbohidraţi, dar tipurile de proteine, grăsimi şi carbohidraţi care vor prospera şi a raţiilor de macronutrienţi care se vor dezvolta la fiecare masă şi gustare, au baza în genele noastre şi sunt exprimate clinic ca şi tipul metabolic funcţional.
Pentru a obţine saţietate, pentru a elimina poftele dulci, pentru a rezolva problemele de sănătate, unele tipuri metabolice au nevoie de cereale în alimentaţia lor.
Există mulţi oameni de ştiinţă şi experţi în sănătate care susţin că cerealele sunt pur şi simplu “rele”. Dar aceste tipuri de descoperiri se bazează pe cercetare care nu este cu nimic mai diferită decât cercetarea care susţine că cei care consumă carne au un risc mai mare de dezvoltare a cancerului sau că grăsimile saturate determină apariţia bolilor cardiace. Poate se aplică în laborator, pe un anumit segment de populaţie, dar în mod clar acest lucru nu se aplică realităţii clinice, nu se aplică tuturor!
Cerealele unei persoane sunt “otrava” alteia
Într-o eră în care efectiv trăim într-o “oală de topire genetică”, în care diferite culturi se coagulează, conceptul individualităţii sau variaţiei metabolice devine mai importantă ca oricând.
Doctorul Roger Williams care a studiat intensiv individualitatea biochimică, a arătat că oamenii, deşi foarte asemănători în ceea ce priveşte perspectiva generală a geneticii, sunt de fapt extrem de diferiţi la nivel de individ. Acesta a studiat diferenţele între anatomia internă a oamenilor, tiparele lor enzimatice, variaţiile endocrine şi cele ale vitaminelor/mineralelor din sânge. Doctorul Williams a descoperit variaţii considerabile de la o persoană la alta, adesea cu peste o sută de diferenţe mai mult pentru compuşii pe care îi testa.
Luând cerealele ca un exemplu, în metabolismele în care sistemul nervos autonom este dominant, cerealele au un efect uşor. Acestea nici nu stimulează, nici nu inhibă puternic sistemul simpatetic sau pe cel parasimpatetic, spre deosebire de legume, de exemplu, care datorită conţinutului lor mare de potasiu şi carbohidraţi stimulează sistemul parasimpatetic.
În metabolismele în care sistemul oxidativ este dominant, cerealele vor avea tendinţa de a creşte rata oxidării. În funcţie de modul lor de preparare, conţinutul lor de fitaţi ar putea reduce calciul şi ar creşte rata oxidării din acea perspectivă, afectând anumite metabolisme mai mult decât pe altele.
Acestea sunt liniile generale din moment ce suntem cu toţii atât de diferiţi la un nivel biochimic. O dietă sau un aliment care ar face o persoană să se simtă bine, ar putea să nu aibă niciun efect la o alta iar pe o a treia persoană ar putea să o facă să se simtă rău.
Problema cerealelor de astăzi: procesate şi alterate
Crezi că tipul de grâu pe care oamenii îl consumă în zilele noastre este acelaşi cu grâul consumat de strămoşii noştri în urmă cu sute şi chiar mii de ani? În niciun caz.
Realitatea tristă este că oamenii au devenit obişnuiţi cu produsele de patiserie şi cu pâinea produsă în masă, devitalizată şi deficientă din punct de vedere nutriţional care sunt vândute astăzi în magazine şi au puţine informaţii legate de ce gust ar trebui să aibă pâinea adevărată.
Conservanţii chimici permit pâinii să fie transportată pe distanţe lungi şi să rămână pe raft timp de mai multe zile fără a-şi schimba aspectul şi fără a folosi refrigerarea.
Botaniştii au identificat aproximativ 30.000 de tipuri de grâu. Însă, odată cu apariţia agriculturii moderne, numărul de varietăţi de grâu ce poate fi întâlnit în utilizarea obişnuită a fost redus în mod drastic. Astăzi, doar câteva soiuri de grâu reprezintă 90% din totalul cultivat în întreaga lume.
Atunci când este crescut într-un sol fertil, grâul integral este bogat în vitamina E şi în complexul de vitamina B, în multe minerale, inclusiv calciu şi fier, precum şi în acizi graşi omega-3. Metode corespunzătoare de creştere şi de măcinare sunt necesare pentru conservarea acestor nutrienţi şi pentru prevenirea râncezirii.
Din păcate, datorită indiscreţiilor cauzate de agricultura contemporană şi procesarea grâului modern, multe persoane au devenit complet intolerante şi chiar alergice la această cereală hrănitoare.
Aceste indiscreţii includ epuizarea solului prin folosirea îngrăşămintelor chimice, a pesticidelor şi a altor chimicale, măcinare la temperaturi ridicate, rafinare şi preparare necorespunzătoare, cum ar fi extruziunea.
Pesticidele folosite funcţionează ca şi xenoestrogeni, estrogeni străini care perturbă echilibrul hormonal şi pot fi şi un factor contribuitor la o serie de afecţiuni de sănătate.
Cicocel este un hormon sintetic care este, în mod obişnuit, aplicat grâului. Pe lângă toate acestea adăugaţi şi iradierea pentru a controla insectele şi manipularea genetică pentru a obţine schimbările “dorite”, cum ar fi germinarea regulată şi abilitatea crescută de a supravieţui vremii reci. Daunele provocate de căldură sunt de asemenea o problemă serioasă care rezultă în denaturarea proteinei din cereale.
Nu este greu de văzut de ce şi cum oamenii au consumat cereale de-a lungul istoriei fără a experimenta efecte negative, dar au devenit atât de problematice în timpurile moderne.
Modalităţi sigure şi sănătoase de a consuma cerealele
1. Învaţă şi experimentează cerealele antice precum: quinoa, amarant, grâul spelt, grâul dur, cerealele teff, hrişcă sau mei. Acestea încă nu au suportat “insultele” pe care alte cereale precum grâul le-au experimentat, în ceea ce priveşte procesarea şi manipularea. Alege soiuri organice şi încolţite.
2. Dacă suspectezi că ai reacţii negative la gluten şi nu poţi face un test pentru a şti sigur, este mai bine să-l eviţi în totalitate.
3. Dacă vrei să foloseşti în continuare cereale, ideal ar fi să încerci fructe de pădure integrale organice de grâu şi să le macini pentru a face pâine proaspătă şi alte produse de patiserie. A doua cea mai bună opţiune este aceea de a cumpăra făină integrală de grâu măcinată 100% la piatră.
4. Dacă nu îţi coci propria pâine există produse gata-preparate ca şi alternative disponibile. Caută pâinea proaspătă din aluat cu drojdie organică sau în compartimentul produselor îngheţate.
5. Încolţirea, înmuierea şi dospirea autentică a aluatului “pre-digeră” cerealele, permiţând nutrienţilor să fie asimilaţi mai uşor şi metabolizaţi. Aceasta este o practică abordată de mii de ani în majoritatea culturilor tradiţionale. Încolţirea începe germinarea care creşte activitatea enzimatică în alimente şi dezactivează substanţe numite inhibitori de enzime. Înmuierea neutralizează acidul fitic, o componentă a fibrei de plantă descoperită în tărâţele şî pleava cerealelelor, legumelor, nucilor şi seminţelor care reduc absorbţia minerală. Toate aceste beneficii pot explica de ce alimentele încolţite sunt mai puţin susceptibile să producă reacţii alergice celor care sunt mai sensibili.
