Pentru ceva menit să vindece, majoritatea medicamentelor au un gust surprinzător de neplăcut. De la siropurile amare la comprimatele cu gust metalic, puţine tratamente sunt uşor de înghiţit. Dar de ce se întâmplă asta şi cât de important este, de fapt, gustul?
Multe medicamente moderne au la bază compuşi naturali, în special din plante şi nevertebrate marine, cum ar fi bureţii sau coralii. Aceste organisme nu se pot deplasa, iar pentru a se apăra de prădători, produc substanţe chimice care, în diferite grade, sunt toxice pentru oameni sau animale. „Singurul lor instrument de apărare este producerea de compuşi chimici, care sunt adesea toxici pentru alte specii”, explică Orazio Taglialatela Scafati, biolog farmaceutic la Universitatea Federico II din Napoli.
De-a lungul evoluţiei, aceste plante şi animale au dezvoltat compuşi ce pot interacţiona cu receptorii organismelor care le ameninţau, cum sunt glicozidele cardiace din degeţelul roşu, alcaloizii halucinogeni din belladonna sau compuşii toxici din tisa. În acelaşi timp, oamenii şi alte animale au evoluat pentru a recunoaşte gustul amar ca semn de pericol — un avertisment că o substanţă ar putea altera funcţiile normale ale organismului.
Astăzi, ştiinţa modernă a învăţat să folosească aceste molecule naturale în scopuri benefice, transformându-le în medicamente sigure şi eficiente. Doar câteva, precum penicilina sau morfina, sunt utilizate aproape în forma lor naturală. Majoritatea, însă, sunt derivate din structura compuşilor naturali, modificată astfel încât să fie mai eficienţi şi mai uşor de administrat.
„Un medicament trebuie să fie uşor de administrat, să se absoarbă bine, să ajungă la ţintă şi să fie activ”, spune Taglialatela Scafati. „De multe ori, structura sa chimică trebuie ajustată pentru a îndeplini toate aceste cerinţe.” (sursa stiripesurse.ro)
Articole similare: De ce au medicamentele un gust amar şi de ce e greu de ascuns
