Dieta mediteraneană a fost inclusă în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii în anul 2013. Comunităţile reprezentative pentru dieta mediteraneană, care au participat la depunerea documentaţiei pentru înscrierea în patrimoniul UNESCO, se află pe teritoriul statelor: Cipru, Croaţia, Spania, Grecia, Italia, Maroc şi Portugalia.
Tradiţia servirii mesei laolaltă reprezintă fundamentul identităţii culturale şi al continuităţii comunităţilor în regiunile bazinului mediteranean. Este un moment de ''împărtăşire socială'' şi comunicare, de afirmare şi reiterare a identităţii familiei, grupului sau a comunităţii — arată descrierea UNESCO.
Dieta mediteraneană presupune o serie de abilităţi, cunoştinţe, obiceiuri, simboluri şi tradiţii în ceea ce priveşte culturile agricole, recolta, pescuitul, creşterea animalelor, conservarea, procesarea, prepararea şi, în mod special, distribuirea şi consumul de produse culinare. Întregul proces se derulează cu o anumită măiestrie şi necesită utilizarea unor recipiente specifice pentru transport, conservare şi consum, cum ar fi vasele de ceramică.
Tot acest ritual evidenţiază valori precum ospitalitatea, interacţiunea în comunitate, dialogul intercultural, creativitatea şi un mod de viaţă ghidat de respect pentru diversitate. Totodată, joacă un rol vital în spaţiul cultural, festivaluri, sărbători, aducând laolaltă oameni de diferite vârste, condiţii şi clase sociale. Femeile joacă un rol esenţial în transferul de cunoştinţe despre dieta mediteraneană din generaţie în generaţie: păstrează tehnicile, respectă dinamica sezonieră şi evenimentele festive. Pieţele de desfacere sunt, de asemenea, o verigă esenţială în acest lanţ.
Documentul pentru candidatura transnaţională, premergător includerii în patrimoniul UNESCO, a inclus argumente privind importanţa comunităţilor din cele şapte state, care şi-au descoperit identitatea şi continuitatea în experienţa colectivă şi ancestrală a dietei mediteraneene. Pentru reliefarea autenticităţii obiceiurilor păstrate, s-au identificat şapte comunităţi în care dieta mediteraneană este încă vie, transmisă mai departe, protejată şi sărbătorită, ca parte a patrimoniului cultural: localitatea Agros din centrul insulei Cipru; insulele Brac şi Hvar, din Dalmaţia Centrală, Croaţia; oraşul Soria, din nord-estul Spaniei; oraşul Koroni din regiunea Peloponez, Grecia; subregiunea Cilento din Campania, în sudul Italiei; oraşul Chefchaouen din nord-vestul Marocului; oraşul Tavira din regiunea Algarve, Portugalia.
Potrivit European Society of Lifestyle Medicine, termenul ''dietă mediteraneană'' se referă la anumite modele în regimul alimentar în regiunile unde se cultivă măslini din zona Mediteranei. Dieta mediteraneană încorporează elementele de bază ale alimentaţiei sănătoase şi, în plus, ''un strop de ulei de măsline aromat şi poate un pahar de vin roşu'', printre alte componente care caracterizează arta culinară tradiţională a ţărilor care împrejmuiesc Marea Mediterană, evidenţiază eu-lifestylemedicine.org. Astfel, caracteristicile cheie ale dietei pot fi rezumate astfel: utilizarea uleiului de măsline ca principală sursă de grăsime; consumul consistent de fructe, legume şi nucifere; includerea în alimentaţie a pâinii din grâu integral şi a produselor din cereale; abundenţa alimentelor supuse unei prelucrări minime, proaspete şi produse la nivel local; consumul zilnic de produse lactate, în principal, iaurt şi brânză; consumul de carne roşie cu moderaţie şi pe cât posibil, în urma preparării prin înăbuşire sau după alte reţete specifice; consumul abundent de peşte; moderaţia în consumul de ouă; consumul de apă, considerată băutura, prin excelenţă, a dietei mediteraneene.
