Dovlecelul (Cucurbita pepo) este o plantă erbacee anuală din familia cucurbitaceelor, practic aceeaşi specie ca dovleacul şi văr bun al castravetelui, cu care are destul de multe însuşiri comune. Originea acestuia a fost multă vreme un subiect de controversă. În cele din urmă, se pare ca paternitatea acestui aliment a fost "revendicată" şi câştigată de către străvechile populaţii preincaşe de pe teritoriul actualului Mexic. Pe continentul european, planta a fost adusă şi răspândită cu câteva sute de ani în urmă, de către turci şi italieni. În prezent, pe lângă varietatea cu coaja de un verde deschis, există şi dovlecei italieneşti de un verde închis (zucchini), galbeni, roşietici sau chiar albi. Cei care se cultivă la noi în ţară au culoarea alb-verzuie, marmorată, când sunt foarte proaspeţi, fiind mari şi alungiţi precum castraveţii.
Dovleceii folosiţi în terapia naturală sunt cei comestibili, care se consumă la vârsta imatură, când sâmburii nu sunt decât foarte puţin formaţi, coaja este fină şi întreagă. Aceştia sunt foarte bogaţi în apă (aproape 95% din masa lor), însă în pulpă şi mai ales în coaja lor găsim şi cantităţi foarte mari de vitamine B9, B1, A, fosfor, mangan, potasiu, magneziu, dar şi alte substanţe nutritive, precum cupru, acid folic, zinc, fier, calciu, vitaminele A şi K.
Ei sunt consumaţi în special fierţi sau prăjiţi. Indiferent de modul de preparare a dovleceilor, este necesar să reţinem un lucru foarte important: majoritatea vitaminelor, a mineralelor şi a altor substanţe active (enzime, flavonoide etc.) sunt depozitate în coajă. Dovleceii prăjiţi sunt cel mai puţin indicaţi pentru a fi consumaţi. În stare proaspătă, sunt mai rar consumaţi, deoarece pot produce uşoare balonări şi senzaţii de disconfort abdominal. În această formă, au însă efecte terapeutice excelente. Se pot consuma ca atare, tăiaţi în felii lungi, ca şi castraveţii, ori tăiaţi cuburi mărunte şi introduşi în salatele de vară alături de roşii, de ardei, de castraveţi etc.
Studii făcute asupra populaţiilor din America Centrală, unde această legumă face parte din alimentaţia zilnică, au arătat că în aceste zone scleroza multiplă este practic necunoscută. Se pare că flavonoidele, vitamina B9 şi alte substanţe active din coaja dovlecelului protejează teaca de mielină, pentru a nu fi distrusă.
Mâncarea de dovlecei preparată prin fierbere şi bine condimentată este ideală pentru vară şi pentru cei care vor să slăbească. Este uşoară, foarte uşor digerabilă şi neaşteptat de săţioasă. Conţine fibre alimentare, potasiu şi foarte puţine calorii (100 de grame de dovlecei proaspeţi au aproximativ 17 calorii), fiind un adevărat antidot pentru kilogramele în plus, potrivit www.nutrition-and-you.com.
În general, aportul de vitamina A şi conţinutul ridicat de carotenoizi (luteina) fac din dovlecei un remediu foarte important pentru menţinerea sănătăţii ochiului. Sunt recomandaţi cu precădere persoanelor de vârsta a treia, pe care le protejează de afecţiunile oculare specifice.
O alimentaţie în care predomină dovlecelul, datorită vitaminelor A, C şi B9 din compoziţia sa, scade incidenţa diferitelor forme de cancer cu aproape 30%. Datorită fibrelor, facilitează eliminarea toxinelor, prevenind staţionarea acestora în colon şi astfel diminuând riscul de cancer de colon.
Celor care suferă de hipertrofia prostatei, li se recomandă pulberea de seminţe de dovlecel. Substanţele anti-oxidante din compoziţia acestor seminţe reduc volumul prostatei, previn inflamaţia şi procesele mutagene.
Există studii în curs de desfăşurare care arată că, alături de castraveţi, dovleceii ajută la refacerea finelor ţesuturi articulare distruse sau fragilizate de boală. Au rol antiinflamator în osteoartrită, reumatism, poliartrită.
Reduce riscul de infarct şi accidente vasculare cerebrale (datorită magneziului şi folaţilor). Este benefic în scăderea tensiunii arteriale (magneziu, potasiu).
În general, anumite substanţe din coaja dovleceilor (cumarinele, în special) împiedică formarea trombilor şi migrarea lor prin sistemul vascular. Se consumă dovlecei cruzi ca atare sau sub formă de suc. Dovlecelul are excelente proprietăţi anti-îmbătrânire, poate îmbunătăţi memoria şi reduce procesele infecţioase, potrivit site-ului sanatate.bzi.ro.
Tonifică şi hrăneşte orice tip de ten. Blochează radicalii liberi, reducând procesul de îmbătrânire a pielii şi chiar a încărunţirii părului.
Pe fondul unor valori crescute ale colesterolului, consumul de dovlecei proaspeţi şi/sau preparaţi în cantităţi cât mai mari, este recomandat în timpul verii. Conţinutul de fibre alimentare şi de substanţe hipocolesterolemiante din coajă ajută la ţinerea sub control a acestei afecţiuni, care poate deveni extrem de periculoasă. Datorită faptului că au conţinut ridicat de potasiu, dovleceii sunt recomandaţi şi contra aritmiei cardiace şi a tahicardiei, fiind foarte eficienţi pentru prevenirea infarctului miocardic.
Dovlecelul este o sursă de fibre, dar cantitatea şi calitatea lor variază în funcţie de vârsta acestuia. Cei tineri conţin pectină, cei maturi celuloză. În plus, dovlecelul este un veritabil pansament gastric, fiind indicat în gastrite, ulcere şi alte afecţiuni ale aparatului digestiv. Contra constipaţiei severe, este indicat sucul proaspăt, un pahar dimineaţa, pe stomacul gol, cu 2 ore înainte de a mânca orice altceva. Tratamentul cu dovlecei proaspeţi, ca atare, şi mai ales sub formă de suc, poate avea ca efect scaune diareice, balonare şi crampe abdominale. De aceea, se va începe cura cu cantităţi ceva mai mici, mărindu-se pe măsură ce sistemul digestiv se obişnuieşte cu acest aliment proaspăt.
