În ciuda crizei financiare şi a semnalelor de alarmă, sistemele de sănătate europene continuă să-şi îmbunătăţească performanţele, cu mici excepţii. Sănătatea publică începe, gradual, să aducă o mai mare calitate şi acces mai larg, pentru pacienţii din Europa. Aceasta este una dintre concluziile unui nou studiu, Euro Health Consumer Index (EHCI), realizat de un think-tank suedez, prezentat, săptămâna trecută în Parlamentul European.
Pe primul loc, în raportul care ia în calcul 34 de state, se află Olanda, care a obţinut 872 de puncte din cele 1.000 posibile. Regatul Ţărilor de Jos este urmat de Danemarca, Islanda, Luxemburg şi Belgia, în partea superioară a clasamentului. De la precedentul raport (2009) scorurile au crescut, dar există şi semnale de alarmă, spun autorii. Există o diferenţă tot mai mare între ţările din partea de sus a topului şi cele de jos, cele ”puternice” economic şi cele ”slabe”.
Olanda ar trebui să fie standardul la care să ajungă ţările europene, în materie de reformă a sistemului de sănătate, fiind un exemplu demn de urmat, consideră autorii raportului, Health Consumer Powerhouse (HCP).
A şasea ediţie a indexului a luat în considerare 34 de ţări, în funcţie de 42 de indicatori, pe cinci domenii de activitate, foarte importante pentru sănătatea populaţiei: drepturile pacienţilor şi informarea lor, accesibilitatea tratamentelor (timpul de aşteptare), rezultate medicale, disponibilitatea serviciilor furnizate şi produsele farmaceutice. Indexul este alcătuit dintr-o combinaţie de statistici publice, sondaje asupra pacienţilor şi cercetări independente realizate de fundaţie.
Drepturile pacienţilor se îmbunătăţesc în multe state, multe informaţii menite a-l ajuta pe pacient în alegerile pe care le fac, pentru prevenirea unor afecţiuni şi pentru alegeri corecte în sistemul de sănătate sunt din ce în ce mai numeroase, iar accesul la acestea e din ce în ce mai facil, fiind introduse, de exemplu, reţete şi rezevări online pentru consultaţii. Din acest punct de vedere, sistemele de sănătate şi-au îmbunătăţit performanţele.
De asemenea, se reduce discrepanţa de ”putere” între medici/ asistente şi pacienţi, pentru prima oară constatându-se folosirea unor noi instrumente în mod eficient: cererea unei a doua opinii profesionale, înregistrarea şi păstrarea unor fişe medicale, precum şi luarea unor decizii în cunoştinţă de cauză, împreună cu pacientul, în majoritatea ţărilor.
Europa este divizată în privinţa sistemului de sănătate: un grup extrem de bine dezvoltat, influenţat de consumatori, în statele din nord-vestul Europei (Olanda, Belgia, ţările nordice); un alt grup de state care vin puternic din urmă (Cehia, Slovacia, Croaţia, Lituania şi Estonia); o altă categorie de ţări dezvoltate, care au probleme clare în a ţine pasul cu ceilalţi (Germania, Austria, Italia şi Spania); şi, în fine, un grup de state mereu sub-performante (din motive economice, culturale sau politice), fără niciun impediment real.
Sistemul de sănătate este departe de a fi echitabil, între ţările continentului. Începând cu serviciile de bază, cum ar fi vaccinarea bebeluşilor sau mamografiile, până la operaţii cardiace sau acces la noile medicamente pentru cancer, diferenţele sunt evidente, spune Johan Hjertqvist, fondator şi preşedinte al HCP.
Lipsa progreselor între cele mai slabe state membre ar trebui să îngrijoreze Bruxelles-ul, pentru că fondurile europene nu au adus, până acum, rezultatele scontate.
Câteva dintre problemele semnalate: există tendinţa de a aştepta mai mult timp pentru a beneficia de intervenţii chirurgicale costisitoare, în ţările cele mai afectate de criza economică; cota plătită din banii proprii pentru anumite tratamente a crescut; se constată un acces mai redus la noi tipuri de medicamente.
România a obţinut 489 de puncte, plasându-se pe locul 32 din 34 de ţări (poziţia sa nu s-a modificat de la EHCI 2009), în timp ce pe ultimele locuri s-au clasat Bulgaria, respectiv Serbia. În privinţa României, şefa echipei de cercetare, dr. Arne Bjornberg, spune că situaţia va rămâne dificilă până când România creează un sistem în care doctorii să lucreze pe salarii decente, în spitale, fiind principalul lor loc de muncă, în loc să câştige bani în clinici private sau primind bani pe sub mână.
Pe primul loc, în raportul care ia în calcul 34 de state, se află Olanda, care a obţinut 872 de puncte din cele 1.000 posibile. Regatul Ţărilor de Jos este urmat de Danemarca, Islanda, Luxemburg şi Belgia, în partea superioară a clasamentului. De la precedentul raport (2009) scorurile au crescut, dar există şi semnale de alarmă, spun autorii. Există o diferenţă tot mai mare între ţările din partea de sus a topului şi cele de jos, cele ”puternice” economic şi cele ”slabe”.
Olanda ar trebui să fie standardul la care să ajungă ţările europene, în materie de reformă a sistemului de sănătate, fiind un exemplu demn de urmat, consideră autorii raportului, Health Consumer Powerhouse (HCP).
A şasea ediţie a indexului a luat în considerare 34 de ţări, în funcţie de 42 de indicatori, pe cinci domenii de activitate, foarte importante pentru sănătatea populaţiei: drepturile pacienţilor şi informarea lor, accesibilitatea tratamentelor (timpul de aşteptare), rezultate medicale, disponibilitatea serviciilor furnizate şi produsele farmaceutice. Indexul este alcătuit dintr-o combinaţie de statistici publice, sondaje asupra pacienţilor şi cercetări independente realizate de fundaţie.
Drepturile pacienţilor se îmbunătăţesc în multe state, multe informaţii menite a-l ajuta pe pacient în alegerile pe care le fac, pentru prevenirea unor afecţiuni şi pentru alegeri corecte în sistemul de sănătate sunt din ce în ce mai numeroase, iar accesul la acestea e din ce în ce mai facil, fiind introduse, de exemplu, reţete şi rezevări online pentru consultaţii. Din acest punct de vedere, sistemele de sănătate şi-au îmbunătăţit performanţele.
De asemenea, se reduce discrepanţa de ”putere” între medici/ asistente şi pacienţi, pentru prima oară constatându-se folosirea unor noi instrumente în mod eficient: cererea unei a doua opinii profesionale, înregistrarea şi păstrarea unor fişe medicale, precum şi luarea unor decizii în cunoştinţă de cauză, împreună cu pacientul, în majoritatea ţărilor.
Europa este divizată în privinţa sistemului de sănătate: un grup extrem de bine dezvoltat, influenţat de consumatori, în statele din nord-vestul Europei (Olanda, Belgia, ţările nordice); un alt grup de state care vin puternic din urmă (Cehia, Slovacia, Croaţia, Lituania şi Estonia); o altă categorie de ţări dezvoltate, care au probleme clare în a ţine pasul cu ceilalţi (Germania, Austria, Italia şi Spania); şi, în fine, un grup de state mereu sub-performante (din motive economice, culturale sau politice), fără niciun impediment real.
Sistemul de sănătate este departe de a fi echitabil, între ţările continentului. Începând cu serviciile de bază, cum ar fi vaccinarea bebeluşilor sau mamografiile, până la operaţii cardiace sau acces la noile medicamente pentru cancer, diferenţele sunt evidente, spune Johan Hjertqvist, fondator şi preşedinte al HCP.
Lipsa progreselor între cele mai slabe state membre ar trebui să îngrijoreze Bruxelles-ul, pentru că fondurile europene nu au adus, până acum, rezultatele scontate.
Câteva dintre problemele semnalate: există tendinţa de a aştepta mai mult timp pentru a beneficia de intervenţii chirurgicale costisitoare, în ţările cele mai afectate de criza economică; cota plătită din banii proprii pentru anumite tratamente a crescut; se constată un acces mai redus la noi tipuri de medicamente.
România a obţinut 489 de puncte, plasându-se pe locul 32 din 34 de ţări (poziţia sa nu s-a modificat de la EHCI 2009), în timp ce pe ultimele locuri s-au clasat Bulgaria, respectiv Serbia. În privinţa României, şefa echipei de cercetare, dr. Arne Bjornberg, spune că situaţia va rămâne dificilă până când România creează un sistem în care doctorii să lucreze pe salarii decente, în spitale, fiind principalul lor loc de muncă, în loc să câştige bani în clinici private sau primind bani pe sub mână.
