Constantin Truş, Medic Primar Chirurgie Generală la Spitalul Judeţean Galaţi, revine cu un nou caz interesant care face dreptate proverbului “Cine nu are un bătrân, să şi-l cumpere”:
"Povestirea începe cu vizita unei paciente de vârstă mijlocie care suferea de un abces recurent în zona inghinală. Femeia era exasperată, fusese operată anterior de patru ori prin diverse spitale pentru eliminarea infecţiei localizate şi urmase ulterior patru tratamente cu diferite antibiotice, dar totul fusese în zadar.
Infecţia se dovedise a fi mai puternică de fiecare dată şi orice intervenţie a avut efect doar temporar.
Vor fi probabil cititori care se vor întreba în acest punct al povestirii: haide domnule, ai ajuns să ne prezinţi un furuncul inghinal ca şi cum ar fi o problemă de viaţă şi de moarte? Mare lucru, o infecţie cutanată datorată unei bacterii rezistente…
Eiii, da, dar nu este ceea ce aţi putea crede. Furunculul acela masiv şi recurent era doar un efect, dar cauza bacteriană sau de orice alt fel rămânea o necunoscută.
Văzând că doamna avea deja patru cicatrici în zona inghinală, am decis să caut proverbialul ac în carul cu fân.
Am recomandat ecografie… nici un “suspect”.
CT… nimic concret, nici o pungă de puroi internă, nimic.
Analizele sângelui indicau în schimb mama tuturor infecţiilor în organism.
Ar trebui să menţionez că una dintre cauze poate fi şi o tumoră a colonului, dar la colonoscopie am eliminat şi această posibililtate.
Am stat de vorbă cu pacienta despre stilul ei de viaţă, obiceiuri alimentare şi o văd că la întrebările legate de scaun şi de tranzitul intestinal îmi dă un răspuns evaziv.
“Doamnă, cât de frecvente sunt scaunele dumneavoastră?”, am decis să insist.
“Ca tot omul, na, ce pot să spun?”, a continuat dânsa în acelaşi stil evaziv.
“Păi doamnă, tot omul face o dată la 24, hai maxim 48 de ore… maxim. Dumneavoastră?”
Evident stânjenită şi deranjată de întrebare, doamna îmi răspunde într-un final, evitând să se uite la mine:
“O dată pe săptămână, dar aşa sunt de când mă ştiu, am un tranzit intestinal mai lent.”
“Am înţeles… aveţi o alimentaţie diversificată, mâncaţi de două, trei ori pe zi… şi ieşiţi cu scaun o dată pe săptămână.”
“Da.”
Cauza începuse să fie din ce în ce mai clară şi eram sigur că avem de-a face cu un diverticul destul de pronunţat care a dus la infectarea unei părţi a colonului.
Cum se întâmplă? Relativ simplu… materia fecală nu este eliminată frecvent şi ajunge în timp să se comporte ca un “berbec” care împinge uneori într-un punct de curbură din intestin. În timp, se formează un fel de “buzunar”, o cavitate neperforată în intestin… un diverticul, mai pe scurt.
Acest diverticul colectează materie fecală veche, se inflamează puternic prin erodarea ţesutului şi ajunge să se infecteze.
Organismul nostru încearcă să se protejeze şi să expulzeze infecţia pe undeva, aşa că ne trezim cu furuncule recurente în zona inghinală sau abdominală inferioară. Simplu, nu-i aşa? Dar cum dovedeşti existenţa originii infecţiei în diverticul, în condiţiile în care nu apare nimic nici la CT şi nici la colonoscopie.
Eiii, aici intervine partea cu proverbul de la începutul povestirii.
Mi-am adus aminte de o investigaţie cu valoare istorică actualmente care se numeşte clismă baritată. Se face clisma, iar un radiolog cu experienţă îţi poate identifica imediat diverticulul, starea acestuia şi eventualul traiect fistulos.
Zis şi făcut, recomand investigaţia imagistică corespunzătoare, radiologul cu experienţă confirmă existenţa diverticulului şi “duşmanul” a fost identificat.
Cauza abceselor repetate din zona inghinală era o infecţie imensă datorată materiei fecale blocate în diverticul de cine ştie când. Infecţia a săpat şi a format practic un canal de comunicare exterior.
Am stat de vorbă cu pacienta care venise pentru eliminarea unui abces şi i-am explicat cum stau lucrurile. Avea o infecţie imensă care îi afectase deja grav o parte a intestinului. Furunculele erau manifestarea acelei infecţii cumplite. Singura soluţie era eliminarea părţii afectate a intestinului şi eliminarea totală a sursei cate deja “lucra” de ani buni.
“Păi… antibiotic?”, m-a întrebat pacienta surprinsă.
“După operaţie, să putem elimina tot răul. Dacă nu acţionăm acum, mai târziu s-ar putea transforma în… prea târziu.”
Din fericire, doamna mi-a ascultat sfatul şi în scurt timp am operat-o. Rezecţia bucăţii de colon afectate a eliminat infecţia cu totul şi în două săptămâni pacienta şi-a revenit complet.
Această situaţie putea să fie evitată complet prin reglarea tranzitului intestinal, dar cumva mulţi oameni se feresc să discute despre acest subiect, considerându-l prea intim. Evident, cu timpul, orice problemă tinde să se agraveze şi se ajunge în situaţia descrisă mai sus.
Dacă vă ştiţi cu probleme de tranzit intestinal, recomand să nu le ignoraţi. O cafea dimineaţa, o dietă cu un aport sănătos de fibre, hidratarea corespunzătoare cu apă (subliniez apă, nu suc), o viaţă activă cu mers pe jos, sport şi mişcare, toate sunt “medicamente” extraordinare pentru organism şi pentru motilitatea intestinală.
Alternativa nu este una plăcută aşa cum aţi putut vedea în acest caz, aveţi grijă de voi şi de cei dragi.
Multă sănătate vă doresc!", transmite Constantin Truş.
Articole similare: Galaţi: Medic de la Judeţean, mut de uimire după operaţie: «Omul înghiţea ca pe bomboane nişte pastile!»
