Într-un colţ aparent banal al cartierului Greenpoint din Brooklyn, între o bibliotecă şi o şcoală primară, s-a născut un spaţiu de coworking atipic – nu prin funcţionalitate, ci prin mesajul artistic pe care îl transmite. Se numeşte Chat Haus şi, la prima vedere, pare un birou obişnuit: oameni concentraţi la laptopuri, cineva la telefon, altcineva savurând o cafea. Dar, la o privire mai atentă, devine clar: toţi aceşti „lucrători” sunt făcuţi din carton.
Chat Haus este o instalaţie artistică creată de Nim Ben-Reuven, artist din Brooklyn, care a ales să transforme frustrarea faţă de pătrunderea accelerată a inteligenţei artificiale în viaţa profesională într-o critică plină de umor. Personajele sale de carton, animate de mici motoare, stau la birouri şi „lucrează”, într-o satiră amară la adresa viitorului industriilor creative dominate de AI.
Deşi afişele din expoziţie promovează, ironic, preţuri de 1.999 dolari lunar pentru birouri „de lux pentru chatbot-uri”, mesajul transmis este serios: artiştii şi freelancerii se confruntă cu o presiune crescândă din partea tehnologiei, care ameninţă să le submineze valoarea şi locul în societate.
Ben-Reuven nu îşi ascunde îngrijorarea, dar refuză să o transforme într-o lamentare. În schimb, creează cu umor şi ironie, păstrând un ton jucăuş şi accesibil pentru toate vârstele, tocmai pentru a încuraja dialogul, nu respingerea. Materialul ales pentru roboţii săi – cartonul – nu este întâmplător: fragil şi superficial, el reflectă perfect impresia lăsată de multe dintre produsele generate de AI – atrăgătoare la suprafaţă, dar goale de conţinut profund.
„Este junk food artistic”, spune el – satisfacţie imediată, dar care lasă în urmă un gol.
Instalaţia a stârnit curiozitate şi reacţii entuziaste din partea trecătorilor – de la elevi până la millenniali grăbiţi –, care se opresc pentru a fotografia, filma sau întreba despre Chat Haus. Această implicare directă a publicului este, pentru Ben-Reuven, cea mai valoroasă recompensă: semnul că o lucrare uşor de digerat poate provoca reflecţie autentică.
Deşi Chat Haus se află într-un spaţiu temporar de pe Norman Avenue, aflat în renovare, artistul speră să extindă proiectul într-o galerie mai mare. Râzând, mărturiseşte că nu ştie unde îşi va depozita „bebeluşii de carton” dacă nu va găsi rapid un loc nou.
Dincolo de glume, însă, instalaţia ridică o întrebare serioasă: încotro ne îndreptăm ca societate, atunci când arta, ideile şi expresia umană riscă să fie înlocuite de conţinut fabricat rapid, dar lipsit de autenticitate? Ben-Reuven crede că, la fel ca în cazul alimentaţiei, publicul va resimţi în cele din urmă nevoia de „hrană reală” – artă care nu doar impresionează vizual, ci emoţionează şi provoacă.
Chat Haus nu este doar o caricatură simpatică a coworkingului în era AI. Este un manifest despre fragilitatea creativităţii într-o lume tot mai automatizată. Este o întrebare pusă cu zâmbetul pe buze: ne mulţumim cu o lume de carton sau luptăm pentru una în care autenticitatea are încă valoare?
Până când vom găsi răspunsul, roboţii de carton din Brooklyn continuă să „lucreze” în tăcere, amintindu-ne că uneori, cel mai eficient protest se face cu umor.
