Şeful Ryanair avertizează: scumpirea combustibilului ar putea duce la falimente în aviaţia europeană

Directorul general al Ryanair, Michael O’Leary, a avertizat că mai multe companii aeriene europene riscă dificultăţi financiare majore sau chiar faliment dacă preţurile combustibilului pentru avioane rămân ridicate în perioada verii, potrivit unui interviu acordat CNBC.

Industria aviatică este puternic expusă la volatilitatea preţurilor la energie, însă Ryanair este parţial protejată, după ce şi-a asigurat prin contracte aproximativ 80% din necesarul de combustibil. În schimb, alte companii sunt mult mai vulnerabile la creşterile bruşte de preţ.

Scumpirile au fost alimentate de tensiunile din Orientul Mijlociu şi de perturbările din Strâmtoarea Ormuz, o zonă-cheie pentru transportul global de resurse energetice. În acest context, preţul combustibilului Jet A-1 a crescut de la aproximativ 80 de dolari pe baril în martie la circa 150 de dolari în prezent, iar media săptămânală a ajuns la 179 de dolari pe baril, conform datelor International Air Transport Association.

„Dacă preţurile rămân ridicate pe parcursul verii, credem că un număr de companii aeriene din Europa vor întâmpina dificultăţi financiare reale”, a declarat O’Leary, avertizând că „vor exista falimente” în acest scenariu. El a adăugat că o astfel de situaţie ar putea consolida poziţia Ryanair pe piaţă.

Semnalele de presiune financiară sunt deja vizibile în industrie. EasyJet a raportat costuri suplimentare de aproximativ 25 de milioane de lire pentru combustibil doar în luna martie şi pierderi semnificative în primul semestru. Lufthansa a redus 20.000 de zboruri pe distanţe scurte până în octombrie pentru a economisi combustibil.

De asemenea, Scandinavian Airlines System a anulat 1.000 de zboruri în aprilie, iar KLM a redus capacitatea cu 80 de curse, pe fondul creşterii costurilor.

Potrivit International Energy Agency, Europa s-ar putea confrunta chiar şi cu penurii de combustibil pentru avioane în perioada următoare, în funcţie de capacitatea de a înlocui importurile din Orientul Mijlociu, care reprezentau anterior aproximativ 75% din total.