De aproape 30 de ani, dr. Elena Vrabie, până vineri şef Serviciul Igiena Mediului din cadrul Direcţiei de Sănătate Galaţi, este şi cea care, alături de cei care au făcut de-a lungul timpului parte din echipa sa, a ”păzit” calitatea apei oraşului şi judeţului. A pornit la drum din 1989, când Sanepidul, în cadrul căruia lucra, avea de verificat calitatea apei într-un judeţ unde erau şase localităţi care aveau sistem centralizat al apei, este vorba despre Galaţi, Tecuci, Pechea, Tîrgu Bujor, Cuca şiBereşti. Acum, judeţul are peste 100 de localităţi care au propriile sisteme de alimentare cu apă. ”Era o perioadă în care pot să spun că nu era suficientă apa ca şi cantitate pentru oraş, era doar Uzina de Apă nr. 1 şi aceea folosea filtre lente, producea apă de bună calitate, dar nu destulă, aşa că exista program pentru distribuirea apei. Nu ajungea peste tot. A apărut apoi Uzina nr. 2, în 1995, cu filtre rapide, mai modernă, şi apoi s-au mai făcut şi alte foraje de apă de profunzime. Eu am fost de părere întotdeauna că apa trebuie să fie un amestec, omul trebuie să aibă şi vara apă cu temperatură acceptabilă. Dunărea are mai ales vara temperatura de 20 de grade când afară erau 30 de grade faţă de 10 grade cât avea apa de profunzime. Am spus că trebuie să existe comunicare ca să putem trece pe surse alternative. 80 % dintre gălăţeni primesc prin sistemul public de alimentare apă amestecată din apă de Dunăre (sursă de suprafaţă ) şi apă de la Vadul Roşca (sursă de profunzime). Doar cei care locuiesc în cartierul Dunărea, pe Faleza Superioară şi în o parte a cartierului Micro 17 au doar apă de Dunăre. La ce a servit asta ? De exemplu, într-o situaţie cum a fost cea cauzată de poluarea cu cianuri a Dunării, oraşul are mai multe surse alternative de alimentare şi nu rămâne cu totul ,,pe uscat“. Nitraţii şi nitriţii sunt o permanentă problemă în foarte multe localităţi din judeţ. Pot fi fatale pentru un sugar, dar pot îmbolăvi grav un adult. Eu am fost cea care de-a lungul timpului am reuşit să conving primarii că trebuie neapărat să marcheze cu un N mare, de la nitraţi, dar şi de la neconform, fântânile cu nitraţi. Sunt zone ca Matca, Barcea, unde dacă sunt câteva fântâni bune. În rest sunt contaminate cu nitriţi şi nitraţi. Aceste substanţe, practic, blocau hemoglobina, cea care transportă oxigenul în organism, şi exact aşa le explicam primarilor de ce este foarte importantă marcarea şi supravegherea fântânilor de pe domeniul public. Le spuneam să îşi imagineze că această hemoglobină cară două cobiliţe, oxigenul, şi dacă ea e blocată oxigenul nu mai ajunge în organism. Aşa oamenii au priceput. Am fost un profesionist ascultat, dar am fost şi un om de echipă un om care discută şi care aduce argumente. Am fost un om incomod, dar care nu refuză dialogul, dimpotrivă. De exemplu, când s-a construit noua uzină de apă, efectiv am avut argumenr să mă cert cu cel care realiza construcţia, asta după ce am citit din cărţi inclusiv de construcţiii şi am cerut să avem filtre în fiecare treaptă de tratare a pei. Asta pentru ca apa gălăţenilor să fie cât mai sigură. S-a evoluat mult în aproape 30 de ani. Acum furnizorul de apă îşi face singur o primă evaluare şi apoi noi venim cu evaluarea de audit, un fel de supracontrol“, a povestit dr. Elena Vrabie, chiar în ultima zi de muncă înainte de pensionare.
”Beau apă numai de la robinet“
Ne-a spus cea care, spun unii, chiar cu mână de fier, a coordonat tot ce ţine de calitatea apei în judeţul Galaţi. ”Cum să nu beau acum apă de la robinet? Doar de acolo beau. Păi să ne gândim. Adică beam în 1989 apa din sistem, când atunci se admitea, de exemplu, să aveam 12 mg/l substanţă anorganică în apă şi nu am bea acum când nu avem voie să depăşim 5mg/l substanţă organică? Tot ce ţine de calitatea apei şi tot ce se face pentru ea a evoluat foarte mult în judeţul Galaţi. Asta, da, şi datorită faptului că odată intraţi în UE am avut obligaţii legate de a alimenta cu apă tot judeţului. Din păcate, asta încă nu s-a realizat nici acum în totalitate, dar progresul este foarte mare. Sunt judeţe din ţară care sunt mult în urma noastră din acest punct de vedere. Este drept că accidente, probleme, pot să apară mai ales în situaţii legate de accidente şi defecţiuni, dar problemele au urmări din ce în ce mai grave. De exemplu, în 1989, s-a instalat o conductă care nu fusese dezinfectată şi am avut atunci circa 900 de cazuri de hepatita A. În schimb, în 1997, când au fost primele mari inundaţii la Tecuci, s-a făcut verificarea şi mobilizarea aşa de bine că nu au existat caz de febră tifoidă, deşi era un risc major de reapariţie şi nu am avut epidemii de hepatită sau alte afecţiuni virale. Eu am spus întotdeauna că dacă există colaborare între epidemiolog şi specilistului de la Igiena Mediului nu poate să fie decât de bun augur. Până la urmă să nu uităm că dacă Nu e apă, Nu e viaţă”, a mai spus dr. Elena Vrabie.
Elena Vrabie a terminat facultatea de Medicină în Bucureşti a făcut o stagiatură de trei ani în Galaţi apoi a fost repartizată ca medic de circă în localitatea Măstăcani. Apoi a fost detaşată la Sanepid, a făcut o specializare de 3 ani la Bucureşti, iar din 1989 a lucrat în compartimentul Igiena Mediului care din 1997 a devenit Serviciul de Igiena Mediului şi Alimentelor. Chiar dacă toată viaţa profesională a avut ca scop controlul şi protecţia mediului, mai ales a apei, din 2013 şi până în 2015 a fost directorul general al CJAS Galaţi. Vineri, 9 martie 2018, dna. Dr. Elena Vrabie a avut ultima zi de muncă înaintea ieşirii la pensie.
