La Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi, o seară de lectură s-a transformat într-un demers cultural profund şi necesar: o discuţie vie despre psihologia femeilor care se confruntă cu cancerul de sân, despre fragilitate, curaj şi renaştere.
Sub îndrumarea Letei Popescu – regizoare şi directoare artistică – publicul a asistat la lectura textului „Mia”, parte din singura trilogie din lume dedicată acestui subiect, scrisă de autoarea româno-americană Cătălina Florescu. Evenimentul a marcat o premieră absolută în România.
În distribuţia serii s-au aflat actorii Mihaela Gorea Lecca, Radu Horghidan, Cristina Uja-Neagu şi Aureliu Bâtcă, care au dat viaţă unei poveşti dureroase şi eliberatoare – povestea unei femei după mastectomie, prinsă între pierdere, identitate şi speranţă.
„La Galaţi, teatrul e (şi) un loc de întâlnire, de dialog”, scrie Leta Popescu. „Vorbim cu Mihaela, colega noastră, o curajoasă care se luptă nu doar cu boala, ci cu tot ceea ce vine la pachet cu vindecarea. E un eveniment special. Gratuit. Pentru că cititul şi dialogul fac bine.”
Teatrul – locul în care se naşte comunitatea. Discuţiile care au urmat lecturii au deschis un spaţiu sincer şi emoţionant. Psihologul Valentina Băjan, alături de artişti şi spectatori – între care şi femei care au trecut prin experienţe similare – au împărtăşit poveşti personale, temeri, mecanisme de adaptare şi mari sau mici victorii.
În acest cadru, teatrul a devenit o comunitate de sprijin: autoexaminarea a fost încurajată prin împărtăşirea vulnerabilităţilor, universalitatea experienţelor a redus sentimentul de izolare, altruismul şi coeziunea au transformat dialogul într-un exerciţiu de vindecare colectivă.
„Cancerul la sân nu face o femeie să fie mai puţin femeie”, spune autoarea Cătălina Florescu. „Iar domnilor – da, şi voi puteţi avea acest tip de cancer.” În propriul ei parcurs, marcat de pierderea mamei, scrisul a devenit instrument de înţelegere şi reconectare: „Cum să înţelegi moartea? Am căutat răspunsuri în filosofie, teatru, anatomie…”.
Printre participante s-a aflat şi Monica Bulgaru, care a venit alături de două prietene şi care mărturiseşte: „M-am regăsit în trăirile femeii din text şi m-am bucurat să văd că astăzi se trăieşte bine după boală. Atitudinea este cea care dictează evoluţia sănătăţii. Merită să povesteşti şi să dai mai departe speranţa că există viaţă după cancerul de sân.”
Ea descrie atmosfera serii ca fiind „de acasă, printre prieteni”, iar teatrul gălăţean ca „o echipă care luminează oraşul”.
Lectura ca fenomen comunitar. Evenimentul s-a desfăşurat în cadrul programului CITIM, o iniţiativă naţională Cărtureşti menită să transforme lectura dintr-un act solitar într-un gest comunitar. „Lectura îşi găseşte loc în micile momente ale zilei. Credem în puterea cărţilor de a crea comunităţi şi în puterea comunităţilor de a face lumea mai bună”, transmit organizatorii.
Pe afiş, deviza „Citim orice, citim oriunde, gratuit pentru public şi pentru noi înşine” pare să trimită spre ideile lansate de actorii gălăţeni asemenea unor păsări-Phoenix: fragile, vii, neiertătoare – nuclee ale renaşterii şi prieteniei.
O seară care rămâne. Fotografiile surprind chipuri luminate, emoţie, atenţie şi apropiere. Ele devin martorii unei seri în care arta a întâlnit realitatea uneia dintre cele mai grele bătălii ale contemporaneităţii. O seară în care teatrul şi-a reamintit – şi ne-a reamintit – ce este în esenţa lui: un loc unde oamenii se ascultă, se recunosc în ceilalţi şi se schimbă.
Publicul este invitat să revină la următoarea întâlnire din proiectul CITIM, pentru că, aşa cum au demonstrat cei de la „Fani Tardini”, teatrul şi cultura fac bine – la minte, la suflet, la viaţă.
