Prin Decizia nr. 279 din 23.04.2015 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, instanţa stabilind că suspendarea contractului individual de muncă (CIM) ca efect al formulării unei plângeri penale de către angajator împotriva salariatului este o masură excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins.
Pentru a decide astfel, Curtea Constituţională a României a avut în vedere principiul proporţionalităţii, precum şi faptul că măsura suspendării contractului individual de muncă oferă, într-un mod neechitabil, posibilitatea angajatorului de a emite decizii arbitrare, nelegale sau abuzive, situaţie ce contravine art. 53 alin. 2 din Constituţie care prevede că „restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Curtea a mai reţinut, de asemenea, că „respectarea garanţiilor de obiectivitate şi de temeinicie ale deciziei de suspendare dispuse de angajator poate fi pusă sub semnul îndoielii, de vreme ce art. 52 alin. 1 lit. b) teza I din Codul muncii lasă aprecierea temeiului de suspendare, în întregime, la dispoziţia angajatorului, ale cărui decizii sunt susceptibile de a fi calificate drept subiective şi, uneori, chiar abuzive”.
Consilier Juridic Lavinia Cătălina Boştină – Colaborator în cadrul Cabinetului Individual de Avocatură „Tănase Ioan Mihai”
