Vedem din ce în ce mai des cazuri în care oameni de afaceri mai mari sau mici preferă să îşi transfere activităţile la negru sau pur şi simplu îşi folosesc cunoştinţele în domeniu pentru a eluda legea. Politica falimentară a statului în domeniul economic îi împinge pe mulţi întreprinzători să facă acest pas, dar există şi mulţi tupeişti, care şi-au clădit afacerile pe fentarea legii. Grav este nu că există asemenea indivizi, pentru că ei nu vor dispărea niciodată, ci că ei au reuşit să îşi facă anumite conexiuni în rândul Poliţiei şi Parchetului. Când cele două părţi îşi dau mâna, vorbim deja de o reţea de crimă organizată, pe care puţine structuri ale statului o mai pot desfiinţa. Fenomenul a căpătat amploare în ultima vreme şi la Galaţi, iar în zona Tecuciului există de peste 20 de ani. Oameni de afaceri, poliţişti, procurori şi notari conlucrează strâns doar pentru interesele proprii, iar cine le iese în cale este automat catalogat ca nebun, procesoman sau amândouă la un loc.
Am scris recent despre cazul unei bătrâne a cărei singură avere este apartamentul, pe care riscă să îl piardă acum în favoarea unei bande de escroci, specializată pe ţepe imobiliare. Încrengătura merge atât de sus, iar aroganţa este atât de mare, încât sunt emise hotărâri judecătoreşti în care partea care a câştigat procesul este obligată să îi plătească celeilalte cheltuieli de judecată chiar dacă se încalcă astfel flagrant legea. Justiţia nu se mai face pe probe şi lege, ci pe presiune, în condiţiile în care avocaţii umplu sălile de judecată cu zeci de oameni pentru a forţa judecătorii să ia decizia „care trebuie”.
Anumiţi oameni de afaceri realizează pericolul la care se expun şi îşi crează din timp relaţiile şi conexiunile necesare în Poliţie şi justiţie pentru a scăpa basma curată în eventualitatea în care sunt prinşi la un moment dat cu mâţa în sac. Sistemul este coruptibil, iar asta este principala lui vulnerabilitate, mai ales în perioada extrem de complicată din punct de vedere economic pe care o traversăm.
Ce e de făcut? Prea puţine, din păcate, pentru că dincolo de altceva trebuie să există voinţa de a te schimba şi a schimba sistemul în care eşti. Dacă există preocupare doar pentru propria persoană, iar sistemul este folosit doar pentru interese obscure, aşa cum, din păcate, se întâmplă acum, nu vom reuşi prea curând să schimbăm ceva, în orice caz nu în bine.
Este păcat că avem un potenţial uriaş de a crea plusvaloare, însă doar împinşi de la spate, forţaţi de tot soiul de directive europene, reuşim să ne mişcăm, să schimbăm câte ceva pe ici, pe colo. Graniţa dintre afacerile legale şi penal a devenit atât de subţire, încât de multe ori nu se mai face nicio diferenţă. Legea este clară, dar în cel mai tradiţional stil dâmboviţean reuşim să o facem confuză, interpretabilă până la punctul la care serveşte intereselor noastre sau ale grupului din care facem parte. Cu o asemenea gândire nu o să ajungem prea departe, pentru că, aşa cum o vorbă din bătrâni spune, „nu face altuia ceea ce nu vrei să ţi întâmple ţie”.
