Deşi credeam că stelele nu mor niciodată... Stela Popescu azi nu mai e. Chiar dacă lumina lor pare eternă, stelele mor. Se nasc, îşi trăiesc viaţa ca adolescenţii, adulţii şi ca bătrânii. Se nasc şi mor, lăsând mereu în urma lor adevărul, viaţa şi metafora despre felul în care au trăit. Dar, atenţie! Moartea stelelor este plină de fumuseţe. Pentru că stelele mor in picioare. Şi ne doare. Avea 81 de ani. Amândouă veştile ni se par ireale: vârsta ei. Şi faptul că nu mai e. O s-o ţinem mereu minte ca pe o doamnă la 50, care arată ca una de 30 şi râdea ca o adolescentă. Pleacă o parte din copilaria noastră cu ea... Poate, dacă cineva, mai puţin ahtiat de publicitate ar fi văzut - la ultima ei apariţie în public - că se întâmplă ceva cu Stela noastră cea din toate zilele, dacă nu ar fi fost lăsată singură, dacă nu ar fi fost ignorat momentul de incoerenţă verbală şi fizică, am fi vorbit altfel despre Stela Popescu. Ne-a părăsit prietena, mama, sfătuitoarea, actriţa, femeia. Dar... stelele nu mor niciodată. Le cad doar colţurile şi îşi sting uneori lumina... Doar câteva secunde însă. Suficient pentru a începe să strălucească dintr-un alt capăt, departe de lumea dezlănţuită.
