Nu poţi să nu te întrebi, acum, când asistăm la o adevărată ofensivă a DNA în lumea politică şi în administraţie, ce Dumnezeu te mai poate determina să te zbaţi să obţii o funcţie publică. Nu salariul! Asta e sigur! La câţi bani se aruncă într-o campanie, nu cred că e cineva atât de dobitoc încât să creadă că „investiţia” se poate recupera din banii din salariu şi să mai iasă şi de un covrig şi un suc. Atunci despre ce vorbim? Despre furtişaguri? Cu sabia DNA-ului, a celor de la ANI şi a Curţii de Conturi deasupra capului? Trebuie să fii puţin masochist (puţin mai mult!) ca să-ţi rişti libertatea furând. Să fie vorba de orgolii, de dorinţă de preamărire? Sau doar de prostie? Eu nu am găsit o explicaţie logică pentru care un om ar dori să candideze pentru o funcţie de mare responsabilitate - care presupune mult stres şi nervi cât cuprinde - conştient fiind de faptul că, odată ajuns în funcţie are doar două căi: să rişte furând (ca să merite efortul depus) sau să muncească precum boul, pentru binele altora, sărăcind. Pentru prima categorie, cea a celor care vor să ciupescă pe ici, pe colo, nişte avantaje, sperând că nu vor fi prinşi, eu am un singur cuvânt: inconştienţă. Pentru cea de-a doua categorie aş avea un munte de respect. Dar, dincolo de faptul că toţi - dar absolut toţi! - candidaţii, dacă i-ai întreba, ar spune că fac parte din această categorie, nu ştiu cine-i mai crede. Primar cinstit? Mi se pare o utopie. Chiar dacă nu va fura pentru el, va închide ochii la nişte măgării, mai mici sau mai mari, făcute de cei din jurul său, cărora le este dator pentru susţinerea din campanie. Şi, mai devreme sau mai târziu, aceşti „prieteni” vor pica şi-l vor trage după ei pe primarul „cinstit”.
Acestea fiind zise, conform umilei mele analize, repet întrebarea: ce-i mână în luptă pe onor candidaţii noştri?
Un prieten mi-a atras atenţia că am uitat să bag în ecuaţie o categorie de candidaţi: cea a celor care au bani de nu le mai trebuie nimic şi care, în idealismul lor, vor să ajute „cetatea” şi cetăţenii. Pe bune? Uitaţi-vă cum cad capetele celor bogaţi, mari oameni de afaceri despre care ai crede că nu le mai trebuie nimic, pentru că au asigurat viitorul lor, al copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor, dar care s-au dedat la furturi de milioane de euro, aşa, ca „supliment”! De unde naiba cinste la aceşti oameni? E o vorbă: de ce ai, de ce-ai mai vrea. Aşa e omul făcut, să aspire la tot mai mult.
Cum ziceam, nu cred în existenţa unor candidaţi cinstiţi. Că sunt bine intenţionaţi în primă fază... da, poate... Numai că la fel de adevărat este că „odată intrat în troacă, te mănâncă porcii”. Şi mă refer aici nu doar la politicienii candidaţi, ci şi la funcţionarii din primării, care se „dedulcesc” şi ei din fondurile publice. Unii sunt prinşi, alţii mai scapă... dar nu definitiv, pentru că oricând se pot trezi cu „organul” peste ei. Citeam zilele trecute despre cazul din primăria comunei vâlcene Măldăreşti, unde mai e un singur angajat, după ce restul au fost trimişi în judecată pentru corupţie. Primăria este condusă de secretar, acesta fiind, în prezent, singurul angajat al instituţiei. Restul serviciilor - economic, agricol, asistenţă socială etc. sunt asigurate de primăriile limitrofe, deoarece tot aparatul instituţiei, în frunte cu primarul şi viceprimarul, a fost trimis în judecată pentru fapte de corupţie. Anchetatorii au descoperit că edilul şi subordonaţii săi au falsificat, de-a lungul timpului, peste 3.000 de documente, cauzând un prejudiciu instituţiei de peste 1 milion de lei. În afară de primar, alţi 11 angajaţi ai Primăriei Măldăreşti, printre care şi viceprimarul, au fost trimişi în judecată pentru delapidare, fals în acte, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals material în înscrisuri oficiale. Pentru 1 milion de lei au dosar penal 12 persoane! Mai e ceva de zis? Aş repeta întrebarea din titlu, dar cred că nu mai e cazul.
