Nu ştiu dacă joi, de Ziua Eroilor, proclamată sărbătoare naţională a poporului român, în instituţiile publice şi unităţile de învăţământ s-au păstrat momente de reculegere, aşa cum prevede legea. Au fost programate, însă, cu noianul, manifestări dedicate eroilor şi depuneri de coroane de flori la monumente. La Monumentul Eroilor Martiri ai Revoluţiei din Decembrie de lângă Teatrul Dramatic, manifestările au început fix la ora 11.00, cu intonarea Imnului de Stat şi ceremonial de depunere a coroanelor de flori. Nu s-a mai blocat accesul pe str. Domnească, autotităţile intuind, probabil, că „audienţa” va fi extrem de slabă. După cum am vazut eu, erau părţi egale de poliţişti şi militari, politicieni, membri ai fanfarei şi oameni de rând (aici incluzând şi ziariştii)... cam o mână de oameni cu totul.
Pe mine mă impresionează astfel de manifestări şi de obicei mă simt acaparată de ceremonial, dar de această dată m-a „acaparat” peisajul. Unul dezolant, în care nu am văzut bunici, copii... Am văzut însă oameni blazaţi, veniţi acolo obligaţi de meserie sau pentru că au primit sarcină de la partid. Şi dacă tot spun de politică, trebuie să remarc un lucru: din miile de „atârnători” din administraţie ajunşi în posturi cheie datorită apartenenţei politice, au cinstit eroii (oare asta au făcut?) doar vreo 30-40. Unii dintre ei au muncit din greu, sub soarele arzător, fiind acolo ca să reprezinte nu una, ci două, ba chiar trei instituţii care trimiseseră coroane de flori, în timp ce alţii au avut probabil multă treabă urgentă, pusă în slujba judeţului, desigur.
Eu înţeleg că e tensiune mare acum, la doar câteva zile după alegeri şi în plină campanie de negocieri politice, dar deja noi, ca şi comunitate, dăm în penibil, dacă onor aleşii noştri s-au strâns la Ziua Eroilor ca să se încrunte unii la alţii. Bine că au fost doar câţiva, altfel cine ştie... poate se lăsa şi cu ceva scuipat.
