Şi de-aş cădea, aşa cum cere jocul,
Ca să devin o piesă de muzeu,
Eu tot îi mulţumesc lui Dumnezeu
C-a-ntârziat şi-aşa, prea mult, sorocul.
Poetul Adrian Păunescu a încetat din viaţă, vineri dimineaţă, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a fost internat din 26 octombrie cu probleme cardiace, renale şi hepatice. Doctorul Şerban Brădişteanu, şeful Clinicii de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca, a declarat, la ora 8.30, că inima lui Păunescu a încetat să bată la ora 7.15. "Azi, la ora 7.15, inima maestrulului a încetat să bată şi nu a mai dorit să pornească. Maestrul a plecat dintre noi", a spus Brădişteanu.
Trupul neînsufleţit al poetului Adrian Păunescu a fost depus la sediul Uniunii Scriitorilor din România, situat pe Calea Victoriei din Bucureşti, în jurul orei 16.00. Totodată, Uniunea Scriitorilor face diligenţele pentru ca Adrian Păunescu să fie îngropat pe Aleea Scriitorilor de la Cimitirul Bellu din Capitală.
Istoria unui artist
Adrian Păunescu - născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova - a fost poet, publicist şi om politic . Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit Colegiul Naţional "Carol I" din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.
Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii. După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul Sportul românesc, și a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena 1.
Poet, publicist, textier și om politic este cunoscut atât ca poet, fiind unul dintre cei mai prolifici poeti contemporani, cât şi ca iniţiator al Cenaclului Falcăra. A fost un suţinător al culturii româneşti promovând tânăra generaţie, inventatorul sintagmelor „generaţia în blugi“ şi „muzica tânără“, mare suţinător al genurilor de muzică folk şi rock.
Printre cărţile publicate se numără "Cartea Cărţilor de Poezie" (1999, integrala poeziilor apărute în volume şi un capitol de versuri inedite, cu un amplu capitol biobibliografic de Andrei Păunescu), "Meserie mizerabilă, sufletul" (2000, poezii), "Măştile însângerate (2001, proze)", "Nemuritor la zidul morţii" (2001, poezii), "Până la capăt" (2002, poezii, trei ediţii), "Liber să sufăr" (2003, poezii, trei ediţii) şi "Din doi în doi (2003, poezii)", precum şi numeroase alte volume lansate înainte de 1989, printre care "Ultrasentimente" (1965, poezii, debut editorial), "Mieii primi" (1966, poezii), 0, literatură pentru copii, cu ilustraţii de Constanţa Buzea), "Repetabila povară" (1974, poezii), "Pământul deocamdată" (1976, poezii, două ediţii), "Manifest pentru sănătatea pământului" (1980, poezii), "Iubiţi-vă pe tunuri" (1981, poezii), "De la Bârca la Viena şi înapoi" (1981, reportaj, jurnal, cu ilustraţii de Andrei Păunescu), "Rezervaţia de zimbri" (1982, poezii, cu ilustraţii de Ioana Păunescu), "Totuşi iubirea" (1983, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 1" (1984, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 2" (1986, antologie de poezii, care conţine un capitol de poeme inedite şi unul de referinţe critice), "Locuri comune" (1986, poezii), "Viaţa mea e un roman" (1987, poezii), "Sunt un om liber" (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piaţă, în septembrie 1989, îndată ce a apărut, şi a revenit în librării în martie 1990.
Totodată, Păunescu a compus imnurile echipelor de fotbal Rapid Bucureşti şi Universitatea Craiova: "Sîntem peste tot acasă" şi, respectiv, "Oltenia eterna Terranova".
Ghimpu: „Nu vom uita niciodată ce a însemnat Adrian Păunescu pentru cei din Republica Moldova”
Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a transmis, vineri, un mesaj de condoleanţe pentru moartea lui Adrian Păunescu, precizând că locuitorii R.Moldova nu vor uita niciodată câte a făcut poetul pentru ca limba şi cultura română să rămână vii şi roditoare pe acest pământ. "Am primit cu profundă îndurerare vestea că marele poet Adrian Păunescu a trecut la cele veşnice. Nu vom uita niciodată ce a însemnat Adrian Păunescu pentru noi, cei din Republica Moldova, câte a făcut, prin versurile şi cântecele sale, pentru ca limba şi cultura română să rămână vii şi roditoare pe acest pământ", se arată în mesajul lui Ghimpu, dat publicităţi de Parlamentul de la Chişinău.
Ghimpu precizează că există în Republica Moldova o generaţie care s-a educat de la emisiunile lui Adrian Păunescu şi care nu îl va uita niciodată. Preşedintele interimar al Republicii Moldova menţionează că nu vor fi uitate nici contribuţiile remarcabile ale lui Adrian Păunescu "la dezvoltarea literaturii române, la promovarea adevărului istoric, la consolidarea conştiinţei şi solidarităţii naţionale". "Plecarea lui Adrian Păunescu dintre noi este o pierdere pentru cultura română, un mare gol lăsat în sufletele şi minţile noastre. Transmitem pe această cale condoleanţe familiei şi îi suntem alături în aceste momente grele. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace", adaugă Mihai Ghimpu.
Doliu naţional
România şi-a pierdut unul dintre valoroşii oameni de litere, tocmai într-o perioadă în care vocile literare româneşti sunt tot mai puţine şi tot mai puţin autentice. Cuvintele sale rămân pentru noi un tezaur deosebit, care se va înscrie pe un loc de frunte în cultura română. Generaţiile noi trebuie să aibă şansa de a învăţa cât de importantă a fost activitatea acestui om, cât de frumoasă a fost creaţia sa artistică şi cât de preţios este patriotismul izvorât din dragostea sinceră de neam.
În loc de final…
Ultimele versuri scrise de marele poet în ultimele sale clipe de viaţă:
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
