În ziua de prăznuire a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil a trecut la cele veşnice una dintre personalităţile de prim rang ale învăţământului superior gălăţean, Prof. univ. dr. Vasile Lica. Născut la 25 ianuarie 1953, Vasile Lica a manifestat de timpuriu înclinaţie pentru cuvântul scris, pentru actul de cultură în general. Absolvent strălucit al Facultăţii de Istorie a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, dl. Lica a întreţinut o relaţie aparte cu marele epigrafist şi istoric al antichităţii, prof. univ. dr. Nicolae Gostar, iar peste ani, ca profesor universitar, Vasile Lica a înfiinţat un seminar de istorie antică şi epigrafie în cadrul universităţii gălăţene, de mare prestigiu naţional, căruia i-a dat numele de "Nicolae Gostar", ca semn al preţuirii veşnice pentru magistrul său. După ani petrecuţi în mediul preuniversitar, profesorul Lica a valorificat deschiderea ştiinţifică de după revoluţie, înscriindu-se la doctorat în cadrul Institutului de Arhelogie "Vasile Pârvan" din Bucureşti. A fost printre puţinii români care au primit o bursă Humboldt. Mediul german a fost o a doua şcoală pentru el din punct de vedere cultural şi ca mod de viaţă, profesorul Lica devenind unul din promotorii de frunte a valorilor culturale germane în spaţiul românesc. A întreţinut legături strânse cu unii dintre cei mari profesori germani, care fost prezenţi la un moment dat la Galaţi, iar cu ajutorul lor generos Seminarul "Nicolae Gostar" a fost dotat cu una din cele mai complete biblioteci de istorie antică din România. Din anul 1991 a fost invitat să participe la înfiinţarea secţiei istorie din cadrul Almei Mater Galatiensis. Se poate spune fără a greşi că este unul din ctitorii învăţământului istoric superior gălăţean. În cadrul universităţii, Vasile Lica a parcurs rapid toate treptele carierei universitare, devenind în cele din urmă conducător de doctorate. Pe rând, a fost şef al Catedrei de Istorie, prodecan al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie şi unul dintre cei mai activi membri ai Senatului universităţii. După domnia sa rămân numeroase cărţi şi articole, o impresionantă bibliotecă, dar mai ales amintirea puternică a unui om care a marcat adesea decisiv destinul celorlalţi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
