Acestea sunt, din păcate, scene aproape zilnice din viaţa politică din Europa. Lideri, uneori la cel mai înalt nivel, sunt puşi sub acuzare pentru corupţie, lipsa eticii sau finanţare ilegală a partidelor lor. Cu mai puţin de zece luni înaintea alegerilor europene, care vor avea loc la 25 mai 2014, în Franţa, Italia şi Spania, aceste fapte alimenteaza neîncrederea opiniei publice în politică şi deteriorează democraţia.
În Italia, Silvio Berlusconi a văzut cum Curtea de Casaţie a confirmat definitiv, joi, 1 august, condamnarea sa la o pedeapsă de patru ani de închisoare pentru evaziune fiscală. Graţie unei amnistii votate în 2006, pentru Il Cavaliere, care a fost de trei ori premier, pedeapsa îi e redusă la un an, iar vârsta sa, 76 de ani, îl va scuti de a sta în spatele gratiilor. Dar faptele care îi sunt reproşate - un sistem de facturi false, prin intermediul unor companii fantomă offshore, pentru achiziţionarea de drepturi de difuzare pentru imperiul său audiovizual Mediaset - subliniază cum sistemul politic italian este cangrenat şi sugrumat.
În Spania, unde monarhia a fost afectată de scandaluri, premierul a trebuit să facă joi, 1 august, în faţa deputaţilor, o mărturisire umilitoare. Neconvingător, Mariano Rajoy a negat categoric acuzaţiile fostului trezorier al partidului său, Luis Barcera, închis de la sfârşitul lunii iunie, pentru fraudă fiscală, privind presupusa finanţare ilegală a Partidului Popular. Rajoy, care a admis o singură greşeală, aceea de a fi avut încredere în Barcera, a încercat să "oprească erodarea imaginii Spaniei". Opoziţia socialistă a cerut demisia sa. Dar ea nu a fost niciodată în măsură să se reconstruiască, după dezastrul electoral din luna noiembrie 2011, care a dus la căderea partidului lui Jose Luis Rodriguez Zapatero.
Franţa nu oferă, din păcate, o imagine mai bună, ci o mulţime de afaceri în diferite genuri şi în grade diferite, de la dreapta la stânga. Un ministru, Jerome Cahuzac, l-a minţit pe preşedinte şi opinia publică luni de zile cu privire la existenţa unui cont bancar în Elveţia. Mărturisirea sa, venită după demisie, a provocat un cutremur politic. Un fost preşedinte al Republicii, Nicolas Sarkozy, a văzut conturile sale de campanie invalidate de către Consiliul Constituţional, pentru că nu a respectat regulile jocului al cărui garant trebuia să fie. Afacerile sunt în creştere, în zona dreptei, atingând galaxia Sarkozy (Tapie, Gueant, Balladur), şi la stânga, unde socialişti importanţi (de la Marsilia şi Pas-de-Calais) sunt acuzaţi de corupţie. Aceste fapte au crescut neîncrederea opiniei publice, ceea ce face deliciul Frontului Naţional.
Într-o Europă în criză, unde pesimismul câştigă teren zi de zi, Italia, Spania şi Franţa, ca să nu mai vorbim de cazul României şi Bulgariei, oferă imagini cutremurătoare pentru aceste democraţii.
În luna mai, un sondaj Ipsos al Publicis, pe 6198 europeni, a dat cifre alarmante. La întrebarea cine oferă soluţii constructive pentru criză, doar 21% au menţionat guvernul în Franţa, 19% în Spania, 15% în Italia, faţă de 45% în Germania. Dacă acest climat politic dăunător persistă, există temerea că în mai 2014 populismul va avea de câştigat.