Problemele din economia americană, care au dus la căderea bulei imobiliare şi, apoi, la recenta criză financiară şi economică mondială, nu au fost nici pe departe rezolvate. Dimpotrivă, ele s-au agravat şi ameninţă să explodeze într-o nouă criză mai gravă chiar decât cea din 2008, avertizează presa de peste Ocean.
Federal Reserve (Fed), banca centrală a SUA, a sărbătorit, anul trecut, 100 de ani de existenţă. Cu două zile înainte de Crăciunul anului 1913, seara, în timp ce mulţi aleşi plecaseră deja în vacanţă, Congresul a aprobat actul de înfiinţare a Fed, creând o bancă centrală neguvernamentală, de fapt a bancherilor, cu sarcina de a controla sistemul monetar al ţării. Iată că, în toţi aceşti ani, Fed niciodată nu s-a mai angajat într-o explozie monetară precum cea actuală.
Politica monetară a banilor ieftini pe care o aplică Fed ar putea genera un dezastru economic mai grav decât ce s-a întâmplat în 2008, se arată într-o analiză a Forbes.
Fed, instituţie condusă acum de preşedintele Janet Yellen, este responsabilă legal de stabilitatea preţurilor şi de angajarea forţei de muncă.
În timpul Marii Depresiuni Economice, a fost adoptată Legea Glass-Steagall, după numele senatorilor care au iniţiat-o, ce interzicea băncilor să se implice în activităţi riscante, protejând astfel banii deponenţilor. Legea a trecut după ce aproximativ 10.000 de bănci dăduseră faliment, adică circa 40% din sistemul bancar american de la acea vreme.
În anii 1960, însă, legea a fost reinterpretată şi băncile au obţinut permisiunea de a se implica într-o varietate mai mare de activităţi, la fel ca instituţiile de creditare de pe alte continente. Eliminarea acestei legi a fost una dintre cauzele crizei din 2008. Atunci când s-a spart bula imobiliară, băncile erau într-atât de îngropate în datorii, încât falimentele nu au putut fi evitate. În esenţă, „sângele economiei”, adică lichiditatea, s-a evaporat brusc şi motorul a îngheţat. Atunci, fostul preşedinte al Fed, Ben Bernanke, a luat măsuri drastice, prevalându-se de o frază obscură din legea Fed, care permite instituţiei să dea credite „oricărei persoane, parteneriat sau corporaţii” în „circumstanţe neobişnuite şi exigente”. Atunci, puterea Fed a crescut puternic.
La acel moment, băncile nu mai erau dispuse să acorde credite populaţiei şi firmelor, ci mai degrabă să folosească banii pentru a-şi acoperi găurile. Astfel, instituţiile de creditare au înăsprit condiţiile de acordare a împrumuturilor şi creditarea a îngheţat, ceea ce a agravat criza. Sistemul financiar nu a intrat însă nici măcar atunci în colaps.
La începerea crizei, bilanţul Fed cuprindea suma de 800 miliarde de dolari. Astăzi, bilanţul a ajuns să depăşească 4.100 miliarde de dolari şi acest lucru naşte îngrijorări. Deşi Fed a făcut tot posibilul, economia americană continuă să se restrângă. Banca centrală a SUA a redus dobânzile pe termen scurt până la aproape de zero, a crescut drastic oferta de bani şi a redus cerinţele legate de rezervele minime obligatorii ale băncilor.
Pe de altă parte, însă, a lipsit o politică fiscală prudentă din partea guvernului. În schimb, am văzut o explozie a datoriei publice. Datoria publică oficială a SUA se cifra, acum o săptămână, la 17.300 miliarde de dolari şi creşte în continuare.
Scopul Fed, în aceste condiţii, este să meţină o inflaţie mică, evitând deflaţia, care ar impune populaţia să se abţină de la a mai face cheltuieli, în aşteptarea scăderii preţurilor, riscând să se intre într-un cerc vicios. Inflaţia apare atunci când oferta de dolari depăşeşte cererea. În acest caz, valoarea dolarului scade, creând iluzia că preţurile cresc. De fapt, este nevoie de mai mulţi bani pentru a cumpăra produse şi servicii de aceeaşi valoare. Iar inflaţia este un scop, deoarece, dacă oamenii vor crede că preţurile sunt în creştere, ei nu vor aştepta ieftiniri şi vor cheltui banii. De fapt, Fed încearcă să-i determine pe consumatori să iasă din case şi să-şi cheltuiască banii. Totodată, un dolar slab ajută la creşterea exporturilor.
Un alt obiectiv al băncii centrale a SUA este să-i împingă pe investitori către activele riscante, cum sunt acţiunile de pe bursă. Dacă ar avea succes, cererea ar creşte în ritm cu preţurile. Iar când cresc bursele, oamenii se simt mai bogaţi şi au tendinţa să cheltuiască mai mult.
Cu cât Fed va continua să umfle economia, cu atât va fi mai greu să revină la normal şi cu atât căderea va fi mai dureroasă. Soluţia este ca guvernul american să-şi rezolve problemele fiscale: cheltuiala cu titlurile de stat, politica de impozitare etc. În caz contrar, criza care ar urma ar depăşi-o ca gravitate pe cea din 2008.
