Arctica s-a încălzit de aproape patru ori mai rapid comparativ cu restul lumii în ultimii 40 de ani. Această concluzie a unui nou studiu suscită temeri cu privire la o subestimare a modelelor climatice pentru zona polilor, a căror încălzire are o influență majoră asupra creșterii nivelului mării, informează joi AFP.
Studiul, publicat în jurnalul Communications Earth & Environment din grupul Nature, reevaluează în mod semnificativ rata de încălzire a regiunii din jurul Polului Nord.
În 2019, Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (GIEC), un organism al ONU, a estimat că Arctica se încălzește într-un ritm "mai mult decât dublu față de media globală", sub efectul unui proces specific din regiune.
Acest fenomen, numit "amplificare arctică", se produce atunci când banchiza și zăpada, ce reflectă în mod natural căldura soarelui, se topesc în apa mării, care absoarbe astfel mai multă radiație solară și se încălzește.
Deși oamenii de știință au căzut de acord în urmă cu mult timp în ceea ce privește constatarea unei încălziri accelerate a Arcticii, estimările lor asupra fenomenului diferă totuși în funcție de perioada pe care aleg să o studieze sau de definirea, mai mult sau mai puțin extinsă, a zonei geografice a Arcticii.
În noul studiu, cercetătorii, cu sediul în Norvegia și Finlanda, au analizat patru seturi de date privind temperaturile, colectate în zona cercului arctic prin intermediul sateliților, începând din 1979 - anul în care datele satelitare au devenit disponibile.
Ei au ajuns la concluzia că Arctica s-a încălzit, în medie, cu 0,75 grade Celsius pe deceniu, de aproape patru ori mai rapid comparativ cu restul planetei.
Din cauza gazelor cu efect de seră generate de activitățile umane, în principal de utilizarea combustibililor fosili, planeta s-a încălzit deja cu aproape 1,2 grade Celsius comparativ cu perioada preindustrială.
"Literatura științifică consideră că Arctica se încălzește de aproximativ două ori mai rapid față de restul planetei, așa că am fost surprins că această concluzie la care am ajuns a depășit cu mult mai mult cifra obișnuită", a declarat pentru AFP Antti Lipponen, membru al Institutului finlandez de Meteorologie și coautor al studiului.
Cu toate acestea, studiul a identificat variații locale considerabile ale ratei de încălzire în regiunea cercului arctic. Spre exemplu, sectorul eurasiatic al Oceanului Arctic, în apropiere de arhipelagul norvegian Svalbard și de cel rusesc Novaya Zemlya, s-a încălzit cu 1,25 grade Celsius pe deceniu, adică de aproximativ șapte ori mai rapid comparativ cu restul lumii.
Topirea calotei glaciare
Membrii echipei au constatat că modelele climatice de referință au prezis o încălzire a Arcticii cu aproximativ o treime mai mică în comparație cu ceea ce indică datele lor.
Această discrepanță, potrivit cercetătorilor, ar putea fi explicată prin obsolescența modelelor anterioare ale climatului arctic, modele ce sunt perfecționate constant.
"Următoarea etapă ar putea fi să aruncăm o privire asupra acestor modele, să vedem de ce nu prezic ceea ce constatăm noi în observații și ce impact are acest lucru asupra proiecțiilor climatice viitoare", a spus Lipponen.
Încălzirea intensă a Arcticii, pe lângă un impact grav asupra locuitorilor și asupra faunei locale, care depind de continuitatea gheții marine, va avea totodată repercusiuni la nivel global.
"Schimbările climatice sunt provocate de om și, pe măsură ce Arctica se încălzește, ghețarii ei se vor topi, ceea ce va avea un efect global asupra nivelului mărilor", a declarat Lipponen.
"Se întâmplă ceva în Arctica, iar acest lucru o să ne afecteze pe toți", a adăugat el.
Topirea calotei glaciare este principalul motor al creșterii nivelului mării, înaintea topirii ghețarilor și a expansiunii oceanului sub efectul încălzirii apei. Topirea banchizelor (gheața de pe oceane) nu conduce la creșterea nivelului mării.
Potrivit GIEC, nivelul mării a crescut cu 20 de centimetri după anul 1900. Ritmul de creștere aproape s-a triplat după 1990 și, în funcție de scenarii, ar putea exista o creștere a oceanelor cu încă 40 până la 85 de centimetri până la sfârșitul secolului.
Calota glaciară a Groenlandei, care s-ar putea apropia de "punctul de basculare" a fenomenului de topire, potrivit studiilor recente, conține o cantitate de apă înghețată capabilă să contribuie la creșterea nivelului oceanelor Pământului cu până la șase metri. (sursa Agerpres)
