Ca răspuns la atacurile secretarului de stat Hillary Clinton, preşedintele Federaţiei Ruse a scos artileria grea: „Nu a fost niciodată prea subtilă în declaraţii”, a spus el, adăugând că „pentru o femeie, totuşi, slăbiciunea nu este chiar un defect”.
Babulal Gaur, deputat indian, a vrut să arate că violul este o crimă socială. A ieşit cu totul altceva: violul este un act „care depinde atât de bărbaţi, cât şi de femei, uneori este justificat, alteori nu”, a spus el. Deputatul a făcut aceste declaraţii la o săptămână după ce două adolescente au fost găsite violate şi spânzurate în statul Uttar Pradesh.
Şi în Franţa remarcile cu caracter sexist sunt destul de frecvente, de ambele părţi ale eşichierului politic. În octombrie 2013, deputatul UMP Philippe Le Ray a încercat să discrediteze intervenţia deputatei ecologiste Veronique Massonneau imitând cotcodăcitul găinilor, în şedinţă plenară. Şedinţa a fost suspendată, iar Le Ray a fost sancţionat cu tăierea unui sfert din indemnizaţia lunară.
Un alt ales al UMP în Adunarea Naţională, Hugues Foucault, a zărit-o pe Najat Vallaud-Belkacem, purtătoare de cuvânt al guvernului şi ministru pentru Drepturile Femeilor, cu stiloul în gură şi nu s-a putut abţine să scrie pe Twitter că „NVB îşi suge stiloul într-un mod foarte erotic”.
Şi Segolene Royal a fost ţinta unor remarci cu caracter sexist de-a lungul carierei sale politice. În 2005, când intenţiona să se prezinte la alegerile primare ale Partidului Socialist, Jean-Luc Melenchon, membru al partidului, i-a spus că „alegerile prezidenţiale nu sunt concurs de frumuseţe”, ignorând faptul că trecuse prin patru ministere şi fusese aleasă deputată tot de atâtea ori.
Royal şi-a anunţat în 2007 candidatura la preşedinţie, fiind prima oară în Franţa că o femeie avea şanse să conducă ţara. A fost de ajuns o remarcă fratricidă a lui Laurent Fabius pentru a dovedi că sexismul bântuia încă pe scena politică. „Atunci cine va avea grijă de copii?”, s-a întrebat el atunci.
În ceea ce îl priveşte pe Silvio Berlusconi, remarcile sexiste rostite de el de-a lungul timpului sunt greu de inventariat. Fostul şef al guvernului italian a anunţat în 2007 că a „descoperit care este punctul G al femeilor... Ultima literă din cuvântul «shopping»!”. În 2010 a atacat o femeie dintr-un partid rival, referindu-se la fizicul ei: „Ştiţi de ce doamna Bresso este mereu nemulţumită? Fiindcă dimineaţa, când se scoală şi se uită în oglindă să se machieze, vede cum arată. Şi aşa îşi strică ziua”.
„Cine a ales să fie steril, habar nu are ce înseamnă viaţa”, a spus senatorul australian Bill Heffernan în 2007, referindu-se la şeful guvernului din acea perioadă, Julia Gillard. Aceasta explicase că făcuse alegerea, foarte personală, de a nu avea copii, recunoscând că acest lucru i-a facilitat cariera.
La alegerile prezidenţiale din Coreea de Sud, candidatei Park Geun-hye - viitoare preşedintă - i s-a reproşat că nu are copii. Un purtător de cuvânt al adversarului său, Moon Jae-in, a spus că „nu este deloc feminină” pentru că „nu şi-a făcut niciodată griji pentru copii, educaţie şi preţurile din supermarket”.
