Este o întrebare care îi preocupă de multă vreme pe paleontologi: dinozaurii erau animale endoterme, „cu sânge cald”, ca păsările, sau ectoterme, zise şi „cu sânge rece”, precum multe reptile? Un nou studiu dă finalmente un răspuns: adevărul era undeva la mijloc.
Oamenii de ştiinţă au evaluat metabolismul a 21 specii de dinozauri pe baza masei corporale, calculate pornind de la grosimea oaselor şi de la rata de creştere, indicată de inelele de creştere din oase. Cifrele au fost comparate cu cele corespunzând unui număr mare de mamifere, păsări, peşti osoşi, rechini, şopârle, şerpi şi crocodili.
Studiul, publicat în jurnalul Science, arată că dinozaurii aveau rate de creştere şi rate metabolice care nu erau similare nici cu cele ale animalelor endoterme (mamifere, păsări), nici cu cele ale ectotermelor (peşti, reptile). Valorile se găsesc la mijloc, arătând că dinozaurii aveau o fiziologie diferită de cea a vertebratelor din ziua de azi.
Deşi, după descoperirea dinozaurilor în secolul al XIX-lea, ei au fost consideraţi multă vreme animale cu sânge rece, descoperirile mai recente – mai ales cele legate de dinozaurii cu pene – au început să sprijine ipoteza că ei ar fi fost, de fapt, animale cu sânge cald. Dar, după cum spune biologul John Grady, de la Universitatea New Mexico, ideea că vertebratele sunt fie animale cu sânge rece, fie animale cu sânge cald e prea simplistă, având în vedere perioada lungă în care au evoluat acestea.
Chiar dintre animalele de azi, unele nu se potrivesc exact în niciuna dintre categorii: aşa sunt marele rechin alb, ţestoasa marină pieloasă ori tonul.
Există, între endoterm şi ectoterm, o gamă continuă de tipuri de metabolism; dinozaurii era „mezotermi”, se găseau chiar la mijloc, iar acest metabolism de tip intermediar le-ar fi permis, printre altele, să atingă dimensiunile colosale ce caracterizau unele specii.
