La 10 noiembrie 1951, Sir Hugh Beaver, director al fabricii de bere Guinness, a participat la o partidă de vânătoare în Irlanda. Cu această ocazie a intrat într-o polemică: care este cea mai rapidă pasăre, ploierul auriu sau potârnichea. În seara aceea şi-a dat seama că nu există nicio carte de referinţă care să conţină o astfel de informaţie. Şi, pe lângă această întrebare, existau, cu siguranţă, o mulţime de astfel de dileme. Beaver s-a gândit atunci că o carte care să ofere acest gen de informaţii ar putea avea un succes nemaipomenit.
Ideea lui Beaver s-a materializat atunci când unul dintre angajaţii fabricii de bere Guinness, Christopher Chataway, i-a recomandat pe jurnaliştii britanici Norris şi Ross McWhirter. Cei doi fraţi gemeni au fost aleşi pentru a documenta ediţia princeps, care avea să apară la sfârşitul anului 1955, chiar înainte de Crăciun. Prima ediţie a avut un succes extraordinar, motiv pentru care editorii au hotărât tipărirea ei în fiecare an. În 1956 se vindeau deja 70.000 de exemplare. Cartea a continuat să fie revizuită anual şi publicată în octombrie, ca să coincidă cu vânzările de Crăciun. Ross a fost asasinat de armata irlandeză republicană în 1975, dar Norris a continuat să se ocupe de publicaţie.
Începând din 1964, cartea se vinde în peste 1 milion de exemplare anual. Apogeul vânzărilor este anul 1981, ajungându-se la cota de 40 milioane de exemplare. Ediţiile recente s-au concentrat asupra recordurilor umane. Competiţiile variază de la unele evidente, precum ridicări de greutăţi până la cele mai distractive, cum ar fi cea mai lungă distanţă pe care poţi arunca un ou sau numărul de hot dog care pot fi consumaţi în 10 minute, cu toate că înscrierile pentru concursurile de mâncat nu mai sunt acceptate. Pe lângă recordurile de competiţii, conţine date despre cea mai înaltă persoană, cea mai grea tumoare, cea mai otrăvitoare plantă, cel mai scurt râu, cel mai lung serial sau cel mai de succes vânzător din lume.
Exilarea lui Norris Mc Whirter din rolul său de consultant, în 1995, a schimbat-o dintr-o carte plină de text într-una orientată spre ilustraţii. Noul format, dominat de imagini, a fost criticat pentru că acordă o atenţie deosebită impactului vizual asupra ''recordurilor'' precum malformaţii fizice, legume care arată ciudat şi cascadorii dubioase, însă aceste schimbări nu au afectat deloc succesul comercial.
Guiness Book of Records este cea mai vândută carte cu drepturi de autor, câştigând un loc în propriile pagini. Din 1955 şi până în prezent catalogul a doborât toate recordurile în privinţa tirajului, excepţie făcând Biblia.
