În urmă cu peste 3000 de ani, una dintre cele mai înfloritoare civilizaţii din estul Mediteranei îşi cunoştea sfârşitul. Războiul Troian a fost doar unul dintre evenimentele petrecute în perioada denumită de unii arheologi ca fiind „Războiul Mondial Zero”. În urma acestuia, o populaţie misterioasă cunoscută sub numele de „popoarele mării” dispare definitiv din istorie.
Conform teoriei emise de specialiştii grupului Luwian Studies, micile regate luwiene (populaţie indo-europeană contemporană cu hittiţii) din Anatolia s-au aliat împotriva vecinilor lor hittiţi, atacându-i, în jurul anului 1100 î.Hr. Textele egiptene descriu mai târziu raiduri organizate de „popoarele mării” în zona Ciprului şi a Siriei. Cercetătorii susţin că aceste populaţii misterioase sunt de fapt cele vorbitoare de limbă luwiană. Atacatorii au asediat atunci Hattusa, capitala Imperiului Hittit, incendiind templele şi palatele din oraş. Mai mult decât atât, au alungat de la putere clasa conducătoare, punând, astfel, capăt istoriei unui stat vechi de câteva secole. Cu această ocazie, luwienii şi-au extins teritoriul, preluând controlul asupra unei zone care se întinde din nordul Greciei de astăzi şi până în Liban.
La scurt timp după aceea, regii micenieni s-au aliat împotriva luwienilor, ordonând construirea unei flote, care avea să distrugă oraşele-port din Asia Mică. După ce reuşesc să distrugă toate încercările de rezistenţă ale luwienilor, grecii ajung în faţa cetăţii Troia. Aici are loc celebrul „Război Troian”, în urma căruia aşa-numitele „popoare ale mării”, împreună cu aliaţii lor, sunt nimiciţi.
Specialiştii Luwian Studies susţin că acest scenariu ar putea explica sfârşitul brusc al Epocii Bronzului, însă nu toţi arheologii sunt de acord cu faptul că civilizaţia luwiană a dispărut pur şi simplu din istorie. Motivul pe care experţii îl invocă este cel al caracterului poetic al mărturiilor legate de desfăşurarea Războiului Troian, printre care cele mai cunoscute sunt „Iliada” şi „Odiseea” lui Homer.
„Arheologii vor trebui să descopere mărturii similare, în arta monumentală şi arhitectura din exteriorul Anatoliei de Vest şi, eventual, texte din zona în care s-au purtat luptele”, a declarat cercetătorul Cristoph Bachhuber (Universitatea din Oxford) pentru publicaţia New Scientist.
Deşi aceste teorii referitoare la existenţa popoarelor mării sunt încă întâmpinate cu nesiguranţă, specialiştii Luwian Studies sunt de părere că ele ar putea fi văzute, totuşi, drept subiecte ale unor dezbateri ulteriorare.
