Efectul de încălzire globală al unei singure emisii de dioxid de carbon se vor resimţi mult mai repede decât credeau iniţial cercetătorii. Nu doar generaţiile viitoare vor fi afectate, ci şi actuala generaţie, pentru că aceste efecte negative vor fi resimţite puternic peste doar 10 ani. Teoria aparţine unor cercetători din Washington, de la Institutul de Ştiinţe Carnegie.
Încălzirea poate persista chiar şi 100 de ani, dar reducerea emisiilor nocive va avea efecte benefice evidente. Astfel se vor putea evita fenomenele meteo extreme, cum ar fi inundaţii, secetă şi valuri de căldură.
Studiul realizat de aceşti cercetători arată că efectele negative nu se vor resimţi peste câteva sute de ani, ci peste doar 10 ani. Aceste efecte includ creşterea nivelului mărilor şi topirea calotei glaciare.
Straturile superioare ale oceanelor se încălzesc mai greu ca atmosfera, iar pe măsură ce apa se încălzeşte are loc încălzirea globală a climei. În timp, efectele negative ale emisiilor de dioxid de carbon vor fi diminuate pentru că gazul va fi absorbit de apă şi în final eliminat din atmosferă.
Conform unui alt studiu, din anul 1992 până în prezent emisiile de carbon au crescut cu 60%, temperatura globală a crescut cu 0,6 grade, iar nivelul mărilor cu 7,6 cm.
Topirea gheţii din Antarctica este ireversibilă şi s-a accelerat în ultimii ani
Gheţarii din Golful Amundsen din vestul Antarcticii pierd gheaţă mai repede decât cei aflaţi în oricare altă parte a continentului şi sunt, de asemenea, cei mai mari contribuitori la creşterea nivelului oceanic, afirmă cercetătorii de la Universitatea California din Irvin (UCI) şi cei de la Jet Propulsion Laboratory operat de NASA.
Două studii publicate în luna mai au ajuns la concluzia că topirea marilor gheţari din vestul Antarcticii, care conţin suficientă apă pentru a face să crească cu cel puţin un metru nivelul mărilor şi oceanelor, s-a accelerat sub efectul încălzirii globale şi pare să fie ireversibilă. Noul studiu este cel mai recent care a evaluat situaţia şi a corelat observaţiile făcute cu ajutorul a patru tehnici de măsurare a topirii acelor gheţari, ce permit obţinerea unei estimări a volumului şi a ritmului de topire a gheţurilor în ultimele două decenii. Cercetarea a fost publicată în revista Geophysical Research Letters. "Studiile precedente sugerau că această regiune din vestul Antarcticii se schimbă foarte repede din anii 1990 şi am dorit să verificăm felul în care o serie de tehnici diferite măsoară acea modificare", a spus Tyler Sutterley, cercetător la UCI, principalul autor al studiului. "Faptul că cele patru tehnici produc aceleaşi rezultate ne-a întărit încrederea în exactitatea măsurătorilor", a adăugat el. Este vorba de măsurătorile efectuate de sateliţi şi radare de la NASA şi ESA - Agenţia Spaţială Europeană - şi de modelul de climat atmosferic creat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Utrecht din Olanda.
Volumul total de gheaţă pierdut din 1992 şi până în prezent a fost, în medie, de 83 de miliarde de tone pe an. În comparaţie, gheţarii din Antarctica au pierdut o cantitate echivalentă cu greutatea muntelui Everest la fiecare doi ani, în ultimii 21 de ani. Everestul are o greutate de 161 de miliarde de tone. Din 2003 în 2009, când cele patru tehnici au fost utilizate simultan, ritmul de topire a gheţurilor a crescut cu 16,3 miliarde de tone în fiecare an, reprezentând aproape o triplare în comparaţie cu cantitatea medie de gheaţă topită în ultimii 21 de ani.
Rezultatele acestui studiu au fost publicate într-un moment în care au debutat la Lima, în Peru, două săptămâni de negocieri internaţionale în domeniul climei, considerate determinante pentru încheierea unui acord multilateral de luptă contra încălzirii globale, prevăzut pentru sfârşitul anului 2015 la Paris.
Gazele cu efect de seră, mai ales dioxidul de carbon (CO2), au crescut cu 45% din 1990 până în prezent, iar din cauza lor 2014 ar putea fi desemnat cel mai călduros an de pe glob de la debutul măsurătorilor meteorologice, în 1880.
Soluţii pentru Planeta Albastră
Temperatura globală mai poate creşte cu maximum 2 grade. De aceea, emisiile de CO2 ar trebui reduse la zero. Până în anul 2100, din atmosferă ar trebui să dispară toate gazele nocive, avertizează Consiliul ONU pentru Climă. Dar cum ar putea fi atins acest obiectiv din punct de vedere tehnic?
Actualul raport al Consiliului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) subliniază efectele devastatoare ale creşterii nivelului de CO2. Cu mare probabilitate, până la finele acestui secol, temperatura globală va spori cu 3,5 până la 5,9 grade Celsius în raport cu evoluţia constatată în era anterioară industrializării.
Până la sfârşitul secolului viitor, experţii în domeniu apreciază că temperatura va creşte cu 7 grade Celsius. În aceste condiţii, în oraşele din Europa Centrală se vor înregistra temperaturi asemănătoare celor din deşertul libian - susţine Institutul pentru Cercetarea Climei de la Potsdam (PIK).
Omenirea îşi poate permite o încălzire globală de cel mult 2 grade Celsius. De altfel, asupra acestui plafon maxim au căzut de acord participanţii la Conferinţa ONU pentru Climă de la Copenhaga (2009). Emisiile de gaze cu efect de seră (CO2, Metan, N2O) ar trebui reduse radical. În prezent, cantitatea de gaze nocive care pătrunde în atmosferă este de 55 de gigatone anual.
Situaţia după anul 2050
Dacă la nivel global ar fi eliminate mai puţine gaze nocive, măsurile de eliminare a acestora din atmosferă, care ar putea fi luate începând din cea de-a doua jumătate a secolului, ar fi mult mai mici.
Consiliul ONU pentru Climă consideră că ar fi necesară reducerea la zero a emisiilor de CO2 până în 2055 - 2070. În prezent, gazul carbonic obţinut prin arderea combustibililor fosili reprezintă 65% din gazele cu efect de seră produse de omenire. Cota globală cauzată de defrişări şi de schimbarea destinaţiei terenurilor este de 11%. De asemenea, în opinia cercetătorilor, şi emisiile de metan (CH4) sau de oxid de azot (N2O) vor trebui reduse la zero între anii 2080-2100. Emisiile de metan contribuie cu 16 procente, iar cele de oxid de azot cu 6% la creşterea potenţialului efectului de seră.
Cea mai bună şi mai ieftină cale, dar şi cea cu riscurile cele mai mici, ar fi trecerea la folosirea energiei alternative. Aproximativ un procent din actualele emisii de CO2 ar putea fi reciclat şi folosit ca materie primă - susţin specialiştii în domeniu. Primele instalaţii experimentale au fost create. Cu ajutorul energiei eoliene, firma Audi a început să producă hidrogen prin electroliză. În următoarea etapă, din CO2 va fi produs metan (CH4) folosit la funcţionarea maşinilor.
De asemenea şi industria chimică a început să utilizeze gazul carbonic. Concernul Bayer Material Science foloseşte gazul rezultat de la o centrală electrică pe cărbune la producerea poliuretanului.
CO2 în subteran
O altă posibilitate de reducere a emisiilor de CO2 este aşa-numita "Tehnologie CCS" (Carbon Capture and Storage). Gazele rezultate din activitatea centralelor sau a fabricilor ar putea fi stocate în subteran, în depozitele de petrol şi gaze epuizate. Industria petrolieră a făcut deja primele experimente. Deschizător de drumuri în domeniu este concernul norvegian "Statoil".
O posibilitate de eliminare a gazului carbonic din atmosferă ar fi utilizarea tehnicii CCS în combinaţie cu biomasa. Plantele consumă CO2 în procesul de creştere, lemnul înmagazinează carbon. La arderea acestuia se elimină CO2 care ar putea fi captat şi stocat în subteran. Institutul pentru Cercetarea Climei de la Potsdam (PIK) consideră însă că această tehnologie nu oferă decât posibilităţi limitate de reducere a gazelor nocive.
CO2 ca bio-cărbune
Reîmpăduririle şi regenerarea solului contribuie la reducerea gazului carbonic din atmosferă. Prin formarea humusului, terenurile devin mai fertile şi, pe termen lung, absorb mult CO2. Totuşi, metoda ar necesita un timp mult prea îndelungat până să dea roade. Hans-Josef Fell, expert pe probleme de energie, este de părere că acest proces natural ar putea fi accelerat cu ajutorul tehnologiei. Aşa-numita "carbonizare hidrotermală" (HTC) permite obţinerea de bio-cărbune din resturi de plante şi alte reziduuri bio. "Pământul ar deveni foarte fertil, deşertul ar putea înverzi, iar solurile erodate şi-ar reveni", susţine Fell. De altfel, primele staţii experimentale au şi fost înfiinţate.
Graţie acestei proceduri, Fell apreciază că, în 30 de ani, din atmosferă ar putea fi îndepărtate cca. 200 de gigatone de CO2 ce ar urma să fie stocate în straturile superioare ale solului. Conform unui recent studiu al Institutului German de Cercetare a Economiei (DIW), bio-cărbunele ar putea deveni salvatorul planetei.
