Primele comunităţi umane ar fi putut fi mult mai sofisticate decât se credea până acum, arată o serie de descoperiri recente realizate în Turcia. Autorităţile au anunţat identificarea unor artefacte vechi de aproximativ 11.000 de ani în două situri arheologice din Anatolia, transmite Reuters. Rezultatele preliminare sugerează că aceste obiecte adaugă noi perspective asupra modului în care trăiau şi colaborau oamenii de la sfârşitul ultimei ere glaciare.
Regiunea Anatoliei este deja recunoscută drept un punct crucial în cercetarea începuturilor civilizaţiei, datorită siturilor precum Göbeklitepe – monument ritualic ridicat acum 12.000 de ani şi considerat una dintre cele mai vechi structuri create de oameni. Noile descoperiri consolidează ideea că această zonă oferă indicii decisive despre modul în care comunităţile timpurii au evoluat spre forme mai complexe de organizare.
Deşi detaliile complete ale obiectelor descoperite nu au fost încă publicate, oficialii turci au precizat că acestea provin din situri aflate în apropierea unor zone deja cunoscute pentru importanţa lor istorică. Vârsta estimată – aproximativ 11.000 de ani – plasează artefactele în etapa de tranziţie de la grupuri de vânători-culegători la comunităţi semi-sedentarizate. Este posibil ca aceste obiecte să includă unelte, fragmente sculptate sau elemente simbolice, tipice culturilor neolitice timpurii din regiune.
Astfel de artefacte ajută la reconstruirea modului în care oamenii preistorici organizau spaţiile comune, desfăşurau ritualuri şi dezvoltau forme incipiente de cooperare socială. Chiar şi cele mai mici fragmente pot clarifica structurile sociale, nivelul tehnologic şi legăturile dintre diferite grupuri.
Importanţa Anatoliei în formarea primelor comunităţi complexe este deja bine documentată, iar Göbeklitepe reprezintă un exemplu major prin megaliţii săi sculptaţi, care sugerează existenţa unor ritualuri coordonate şi a unei forme timpurii de organizare colectivă. Noile artefacte, datate imediat după perioada acestui sanctuar, pot dezvălui cum au evoluat comunităţile locale şi ce schimbări au urmat apariţiei primei arhitecturi monumentale.
Faptul că în aceeaşi regiune continuă să apară artefacte vechi de 11.000–12.000 de ani confirmă că sud-estul Turciei a fost un centru intens de activitate umană într-o perioadă în care alte zone ale lumii se aflau încă în faza incipientă a sedentarizării.
Arheologii subliniază că fiecare obiect descoperit din această epocă oferă informaţii esenţiale despre începuturile simbolismului, colaborării şi organizării sociale. Concluzia generală este că noile artefacte vor contribui la rafinarea cronologiei şi la înţelegerea relaţiilor dintre comunităţile care au ridicat structuri precum cele de la Göbeklitepe şi grupurile care le-au succedat.
Aceste descoperiri întăresc ipoteza că primele societăţi umane erau mai complexe decât simple grupuri nomade, demonstrând capacitatea lor de a construi, de a coopera şi de a dezvolta tradiţii simbolice încă de acum 11.000–12.000 de ani.
