Şopârla basiliscus face parte din familia Corytophanidae. Nativă din America Latină, poate fi întâlnită în mediul său natural din Mexic până în Ecuador. Acestea au capul mare, membrele sunt lungi şi suple. Masculii au botul mai lung decât femelele şi prezintă pe cap o creastă înaltă şi cutanată. Pe spate şi la baza cozii au, de asemenea, câte o creastă dinţată din piele, sprijinită de apofizele spinoase ale vertebrelor. Femelele au creasta numai pe cap, potrivit www.toateanimalele.ro.
Şopârlele care aparţin genului Basiliscus au abilitatea de a alerga pe apă, atât de repede încât dau senzaţia că plutesc la suprafaţa ei. Viteza de deplasare atinge 12 km/ oră, iar pentru capacitatea lor de a alerga pe suprafaţa apelor stătătoare sunt supranumite şi "sopârlele lui Iisus".
Pot să stea şi sub apă, fiind înotâtoare excelente, rezistând pe fundul apei timp de 30 de minute. Pe pământ se deplasează fugind pe membrele posterioare, în poziţie ridicată şi înclinată.
Animalul poate fi întâlnit în culorile: verde puternic sau verde albăstrui cu dungi negre verticale şi puncte albe formând linii pe spate - numit baziliscus verde, baziliscus cu pene sau baziliscus cu fruntea penată (Basiliscus plumifrons; are un coif crestat, cu aspect penat, de unde şi denumirea populară a acestei speci). Un alt colorit pe care îl poate avea este verdele-olive, cu burta brun roşcată, iar gâtul alb cu nuanţe de galben - numit baziliscus cu capul roşu (Basiliscus galeritus), potrivit www.zooland.ro.
Cei care îşi doresc o şopârlă basiliscus ca animal de companie trebuie să ştie despre aceasta că este foarte curioasă şi trebuie atinsă şi manipulată cât mai puţin. În general, nu este periculoasă dar masculii pot avea tendinţe agresive. Nu este recomandată pentru începători.
Bazilicus verde este cea mai des întâlnită în captivitate. Poate atinge lungimi de până la 60-90 cm. Această şopârlă poate fi crescută şi în condiţii de captivitate într-un terariu de 200 litri, deşi este destul de greu de domesticit. În terariu temperatura trebuie să fie în jur de 29 grade Celsius, iar umiditatea de 80-90%. Substratul de pe fundul terariului trebuie să fie gros de 10 cm, format din turbă şi nisip.
Este omnivoră şi se hrăneşte cu insecte, mamifere mici (rozătoare), specii mai mici de şopârle, râme, larve de greieri, broaşte de dimensiuni mici, melci, legume, fructe şi frunze verzi.
Femelele, după o perioadă de gestaţie de 14-21 de zile, depun între 5 şi 15 ouă, de 5-8 ori pe an. Puii ies din ou după 8-10 săptămâni şi ajung la maturitatea sexuală abia la vârsta de 1,5-2 ani.
Speranţa de viaţă este de 7 ani în mediul său natural, în captivitate aceasta ajungând la 10 ani.
