Frica rămâne una dintre cele mai vechi forme de comunicare între oameni, un sistem de alarmă comun moştenit de-a lungul generaţiilor. Arash Javanbakht, psihiatru şi cercetător la Universitatea de Stat Wayne din Detroit, explică într-un interviu pentru Popular Science că frica „trebuie să fie contagioasă”, altfel specia umană nu ar fi supravieţuit.
Transmisia ei are o bază biologică: când un individ percepe un pericol, ceilalţi reacţionează instinctiv, pregătindu-se să fugă sau să se apere. Acest reflex colectiv s-a format în urmă cu aproximativ 150.000 de ani, în epoca vânătorilor preistorici care depindeau unii de alţii pentru a evita prădătorii.
Mecanismul funcţionează identic şi astăzi. Într-un avion, o persoană panicată poate răspândi frica instantaneu. Într-o mulţime, o reacţie bruscă devine semnal pentru sute de oameni. Amigdala, centrul emoţiilor din creier, interpretează expresiile, tonul vocii şi mişcările corporale, declanşând rapid sistemul intern de alertă – bătăi accelerate ale inimii, respiraţie scurtă, tensiune musculară.
Cercetările recente au demonstrat că frica se poate transmite şi chimic, prin molecule eliberate în transpiraţie, semnale invizibile care ajung la creier şi produc reacţii fizice.
Frica se propagă prin simţuri, empatie şi memorie, fiind mai intens resimţită de cei care au trecut prin traume sau situaţii limită. Această sensibilitate se poate transmite chiar genetic.
Chiar dacă pericolele s-au schimbat, frica nu a dispărut. Din junglă, ea s-a mutat în avioane, birouri şi reţele sociale, rămânând o emoţie care continuă să ne conecteze şi să ne influenţeze reacţiile colective. (sursa stiripesurse.ro)
